vântul mi-a spart capul
sunt un tâmpit ironic
un pasager fără bilet
încă un șomer cronic
prin tonele de praf
încerc să ajung la tine
sunt un poet cu sute de
poezii
pe care n-o să le citească nimeni
aaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuu
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuu
am mintea la podea
am
nervii distrusi
am inima in cioburi
prin venele tale
și fluturi și flori și izvoare
scurgându-se în scorburi
iubito eu nu-mi mai beau
pastilele
iubito eu nu-mi mai iau
pastilele
în interiorul meu
sute de
mii de viruși și microbi
trăiesc ca într-o cușcă
ceea ce nu te linge
mai devreme sau nu
te mușcă
iubito eu nu-mi mai trag pastilele
iubito eu nu-mi mai vreau
pastilele
simt cum mi se înfierbântă
sângele-mi rece
crocodilii ies din râu
fobiile și complexele
stau la pândă
ca lupii după brâu
iubito eu nu-mi mai iau
pastilele
iubito eu mi-am uitat
pastilele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu