soare-n parc

soare-n parc
femeile vor acostate
de bărbații care azi n-au ieșit
iar cei care au ieșit acostează orice
doar ca să nu treacă ziua-n zadar

soare-n parc
urlete de copii care i-au lăsat
în sfârșit pe maturi
să se joace-n pace
ștergându-și sms-urile de la amanți și amante

soare-n parc
homosexualii au pus ochii pe pantaloni noi
iar cocalarii au pus ochii pe dânșii
pedofilii se roagă pentru o briză
care ar ridica fustițele minorelor încă virgine

soare-n parc
eu nu am internet acasă
asta îmi dă atâta timp liber
că toate gândurile care duc la tine
se împotmolesc în supermarket
merg să-mi iau ceva de băut
să pot scrie mai mult și mai bine

soare-n parc frig în casă.

pe muchie

nu mai pot suporta primăvara

sunt ca un alergător pe distanțe mari

care nu poate nicidecum depăși o sută de metri

sunt ca al 4-lea copil într-o familie de chinezi

rămân vinovat că m-am născut acasă

sunt ca un matador care-și asumă vina războaielor

atunci când se citește în ochii frumosului mort

sunt ca un pădurar care visează-n fiecare noapte

copaci care-i taie picioarele

sunt ca un căpitan de submarină

care plânge când se ridică cu liftul la ultimul etaj

sunt ca un cocalar la un concert simfonic

mă apucă isteria cu fiecare octavă ridicată

sunt ca un veterinar care-i face operație fiului său

pentru că alți medici nui mai dau șanse

sunt ca un tată divorțat

care așteaptă sâmbăta viitoare

nu mai pot suporta primăvara

pentru că ea mă urăște

iar eu nu pot nici măcar atăta.

șoferul

șoferul n-a fost niciodată pieton
șoferul s-a născut în mașină
șoferul are ulei în loc de sânge
iar pe post de limbă frână

șoferul calcă zebre
șoferul nu iubește
drumurile lui toate duc
acolo undeva în peșteri

șoferul visează drumuri bune
și multe multe roți
șoferul ar vrea ca toată lumea
să fie un garaj fără porți