femeia mea

furnicile cauta sa iasa la lumina
pe sub pori
piele de gaina
sub plapuma din dormitor

in biblioteca luata in chirie
scriitori morti
epigonii sa scrie
rime in chiloti

femeia mea in camera vecina
asteapta  stiri
miresele asteapta sa le vina
alti miri

n-au nici o legatura
cuvintele-ntre ele
adevarul e minciuna-n forma-i pura
diavolul dupa perdele

am vrut sa spun ca-i fericire
dar nu pot pune punct
opt etaje de cladire
nu-mi ajung

eu te iubesc indubitabil
respiri atat de-ncet
pana la tine eram contabil
acum ma fac ascet

BLESTEM

sa ai parte doar de toamne
sa-ti fie frig si foame
dumnezeul tau sa poarte coarne
din ceruri intr-una sa toarne

sa-ti fie straini vecinii
asfalt sa ai pe palma mainii
putregai pe scoarta painii
frica sa se cuibareasca-n sanii

sa te doara-n piept si-n frunte
drumurile tale sa duca oriunde
grijile tale sa vina rotunde
soarele de tine sa se ascunda

te blestem sa n-ai nici pace
cuvintul tau sa loveasca-n cel ce tace
amar sa fie tot ce-ti place
cautari fara mijloace

te blestem fara de ura
calme-s literele-n gura
dupa apa ta cianura
furia mea ar fi obscura

te blestem sa stii straine
pamantul asta nu-i de tine
n-am sa te las auzi tu caine
sa-mi ingropii lupii in chinuri?

te blestem nu din neputinta
si nicidecum in umilinta
eu voi razbate dintre sfinti
cu penele lor rosii intre dinti

blestemul meu e amenintare
ai tai cata frunza pe mare
ai mei cat iod in sare
te vor distruge la hotare

azi te blestem in liniste
atent fii si citeste
sa nu crezi orbeste
frumosul e in cel ce-l plamadeste.