bumerang

recunosc
sunt un tip iubăreț
de aia am ratat o sumedenie
de tot felul de relații
mai de sex și mai de dragoste
și în urma tututror
s-a cicatrizat
inima
iar creierul
a devenit rece și calculat
de fiecare dată

nu-mi pare rău de contactele
cu nici una din ele
sunt schimburi de energii
și oricât ne-am ascunde
rămânem oricum puțin
unii în alții

viața-i un bumerang
tot ce faci ți se întoarce
înapoi
cu o viteză dublă

ea mă iubește sincer
iar mie nu-mi rămâne decât
să am grijă la cap
ca să nu mi-l reteze
bumerangul
(dacă nu a atins ținta)

aștept

în spital
e ca la pușcărie
sau ca la școală
așteptarea devine
de fapt
adevărata boală.

așteptarea capătă
o formă malefică
te atacă cu amintiri
care se preschimbă-n
regrete și resemnări
în starea aia patetică.

tu stai în spital
eu scriu de-acasă
ieri de parcă eram și eu
sub bisturiul chirurgului
toată ziua am încercat
să adun puteri
ca să mă gândesc și la altceva.

cuvinte preschimbate-n lacrimi

litere aparțin tuturor
la fel și cuvintele
noi suntem doar
mecanismul care știe
sau mai bine zis simte
cum să le aranjeze
ca să capete
o rezonanță
în plăcile de metal
ale roboților
constituiți din fibre
și lichide mucoase
prin care  dacă
cuvântul
își atinge undele
necesare
se petrece acel
inexplicabil proces
de preschimbare a literelor
în emoții pure.

scris că-i scris

mi-am zis
ce-ar fi să scriu
un text mai vesel
despre mine - norocosul

m-am prins
mergând pe bisturiu
între un spân ș-un chel
urâtul urând frumosul

cel spân e zavistea
pietricica din rinichiul
fiecărui artist în viață
de morți oricum numai de bine

cel chel e bârfa
chiar dacă nu-i recunoști declinul
toți o avem ca pe mătreață
fără șampun din ulei de măsline

eu scriu și n-am să mă opresc
decât la formele mai vechi ca cele noi uitate
până mă voi regăsi-n pamfletele
mai mediocrilor colegi

mă complac când mă gândesc
la  mutrele alea constipate
cu vise scurse pe perdele
iar textele prinse prin crengi

pornisem un text mai vesel
dar iar mă prind că aberez
n-am vrut să supăr chiar defel
pe cei pe care-i menționez

am chef de litere bețive
de versuri ca mine drogate
de gânduri cât mai pozitive
și bucurii nelimitate.

tralala

râsul ăsta mă sufocă
sapă șanțuri pe obraji
lacrimi desenează-n rocă
rinichii cedează lași

râd atât de zgomotos
de răsună-n timpane
trist e singur în cosmos
printre-atâtea milioane

în timp ce ei în tralala
zburdă și zbiară pamflete
eu râd de plânge inima
minunile de prin caiete

eu râd de tralala în noi
grimasă ce ascunde fața
dă-mi poezia înapoi
și râzi cât te mai ține viața.

poezie potabilă

cîinii latră lupii

lupii urlă luna

luna se-neacă-n ocean

oceanul dezlănțuie furtuna

furtuna penetrează case

casele-și pierd acoperișul

acoperiș acum podea

podea ascunsă sub frunziș

frunziș demult mucegăit

mucegai temelie pentru ciuperci

ciuperci otrăvitoare

otrava care o încerci.

cîte rînduri pîn-la tine

tu care acum mă bei

cum crezi de ce întodeauna

din treisute rămîn trei?

nimic

ÎN ZIUA ÎN CARE
NU SE ÎNTÎMPLA
NIMIC
EU AM HOTĂRÎT
SĂ IES DIN ELE.