sâmbătă, 22 septembrie 2012

drogul (narcoman din necesitate)

inima e un vulcan
orgasme la fiecare bataie in plus
si nu exista lipsa de culoare
pot sa am orice
pentru ca nu exista limite
ne nastem fara frica
suntem educati asa
suntem niste carti
din care se mai rup foi
le mai citesc altii
si marginile se rup
de la xerox prea des
dar asta nu ne poate opri
sa ne drogam cu dragoste
si fiecare gram
sa ne aminteasca
ca suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui
si asta inseamna
ca daca fac dragoste cu tine
care esti drogul meu
ejaculez fericire peste
cei ce nu creadeau ca putem sa supravietuim
fara orice
dar nu putem supravietui fara drogul asta
trebui sa fim narcomani
daca vrem sa nu murim separat
fiecare in cimitirul lui improvizat

eu te am pe tine
si iar ma droghez

joi, 20 septembrie 2012

prind dragoste 2 (continuarea povestii)

si poate ca e greu sa dai o definitie dragostei
pentru ca toti dau definitii
desi simt diferit
eu stiu ca in orasul asta sunt
atatea femei penal de frumoase
si atatea ispite
iar mie imi trece durerea de dinti
cand respir langa tine
probabil asta inseamna ceva
si inca stii
rad cand imi treci prin cap
si ascunzi celelalte femei
iar inperfectiunile noastre ne fac mai perfecti
nu stiu cum numesc ei asta
eu am impresia ca am insecte
si ma gadila cand scriu.

(va urma)

miercuri, 19 septembrie 2012

prind dragoste (cea mai placuta Domnului simtire)

prind dragoste cu degetele'n parul tau
si ele toate raman dupa pereti de carton
probabil cel mai frumos fenomen din natura
cand te pisca hormonii repetandu'i numele in somn

imprumut de la Dumnezeu ca sa intorc Diavolului datorii
pentru toate pacatele ascunse in saci
tu ma faci sa vreau sa fac curat in padurea mea
prea plina de fantome, capcauni si varcolaci

ochii lor vegheaza din varf de piramida
si multi vor fi acei ce ne vor ura daca ne iubim
pentru ca toti vor sa fie fericiti in egoismul lor
dar daca vrei o alta lume reconstruim

ne adulmecam ca doua fiare pregatite de atac
sa se topeasca lumile noastre prea diferite
tot ce vreau sa stii despre tot ce tac
e ca atunci cand te strang la piept vad infinitul

( va urma)

luni, 17 septembrie 2012

antierou (sau despre judecata de aici)




Antieroul unei naţiuni

Ceea ce spun acum
În plină capacitate a facultăţilor mentale
În încercarea de a depăşi instinctul animalic
Folosind toată informaţia stocată sub creştet
Ajutat de insecte, animale, păsări şi peşti
E rezultatul violenţelor cauzate de timp
Iubim toţi diferit dar urâm la fel în schimb
Nimic mai mult decât nimicul multaşteptat
Monştrii mei sacri sunt pregătiţi de atac
Trebuie să jertfim ceva din noi
Să declanşăm ultimul război
Să distrug tot ce mă trage înapoi în apă
Am mâinile pregătite ca să’ţi desfac capul
E prea multă lipsă de culoare în curcubee
Ei au stele tatuate iar eu adun calea lactee
Aceşti fanatici nu pot fi ucişi decât cu fanatism
Cineva oricum va pierde fără fatalism
Priveşte’mă în ochi eu sunt cel ce te omoară
Dacă înţelegi motivul n’o să doară
Nu plânge şi nu ruga nu e loc de milă
Nu sunt decât un antierou într’o lume sterilă
Adio