periodic parcă vreau
să-mi răsară conștiința
să mă simt și eu poet
ca ăștea care-și dezgolesc ființa
până la 30 să termin
gluma asta de prost gust
să-mi trag vreo două poze
numai bune pentru bust
să mă miorlaie puștanii
prin bucătării și parcuri
intelectualii între ei
să mă împartă ca pe leacuri
unii mai proști mai tineri
să-mi dezbată rimele
să mă plângă de dor
pe sub plapumă virginele
să mă poarte pe tricou
ananiștii complexați
să mă numească impotent
artiștii castrați
frații mei în interviuri
să-i bată pe limbuți
să-și muște coatele aprinși
toți poeții desculți
la mine-n sat nume de strazi
bărbații să-și numească fii
cu numele ce la purtat
cel ce i-a scos din tragedii
brusc să mor într-o zi
supradozat de bine
iar la înmormântarea mea
să nu plângă nimeni
că pierzi din omenie
daca nu treci întreg valul
te strâng în coridorul
otrăvit cu fală.
