plouase mult în ziua aia
cu stropi mășcați
cu bucăți de gheață
cu păsări moarte
cu dumnezei
eu stăteam închis în buncăr
și știam că nu mai e nici o salvare
că geamurile astea care mă despart
de sfârșitul lumii
vor plesni într-un final
poate aș fi reacționat cumva
dacă mai era cineva alături
aș fi plâns, aș fi urlat, aș fi spus că
nu m-am săturat de viață
nu m-am săturat să sufăr
dar nu era nimeni
eram doar eu
eu și umbra mea calică
așteptam să plesnească geamul ăsta afurist
și să murim odată și pentru totdeauna
singurătatea e moartea morții
moartea e singurătatea singurătății