miercuri, 14 august 2013

poemul vecinilor mei

vecina mea continuă să creadă că are 25
deși nu-i mai are cam de tot atîția ani
vecina mea arată penibil
în dorința ei de a fi o MILFă

vecinii mei din față au un fiu alcoolic
pe care-l dau afară din casă
apoi îl cheamă înapoi și
iar fac același lucru

vecinii mei de sus au un fiu narcoman
( un tip care l-a citit în întregime pe Dostoievski)
care știe de toate daunele pe care le
provoacă heroina și cocaina
dar continuă să viseze la o mică doză
citesc asta pe degetele lui

vecinii mei de jos au un copil mic
uneori ies să-l plimbe
dar niciodată nu i-am auzit vorbind între ei

vecinul de după perete cîntă romanțe sovietice
vecinul meu fumează Astra
vecinul meu înjură în rusă de români și în română de ruși
vecinul meu nu vrea să moară

interesant cum le par eu lor?

eu care m-am născut la țară
oricît n-aș citi sau scri
rămîn un copil născut la țară

eu care am coșmare că în apartamentul vecin
mă voi trezi și va fi deja o nouă
Andy's Pizza sau La Placinte

eu care n-am descoperit un drog mai bun
decît prășitul dimineața cînd răsare soarele

eu care zic *bună ziua*  tuturor și
care cu mirare absoarbe certurile din troleu

oare cum le par eu vecinilor mei?
ce boală am eu în ochii lor?

oare sunt și eu atît de singur?

e greu să fii vecin cu vecinii.