nou despre vechi

LabbaTrissta - Blues (Live)

Ferește-mă

Toată camera miroase a tine

Și patul, și degetele, și textul

Încerc să citesc ceva din Papini

Da-n cap îmi stă doar sexul

Ferește-mă, Doamne, de femeile cu sânii mici

Că-n ele s-asunde moartea mea

Ferește-mă, Doamne, de femeile cu cicatrici

Că-n ele s-ascunde ce nu te-ai aștepta

Fiecare sms pe care mi-l trimiți

Și scurtele mesaje-n chat

Mă-mfierbântă, ca pe sfinți

Și-mi dansează dracii în ficat

Ferește-mă, Doamne, de femeile cu sânii mici

Că-n ele s-asunde moartea mea

Ferește-mă, Doamne, de femeile cu cicatrici

Că-n ele s-ascunde ce nu te-ai aștepta

Nu, nu te iubesc, n-am să te mint

Eu, pur și simplu, te ador

Și-n momentele când dur te-alint

Mă trece așa câte-un fior

Ferește-mă, Doamne, de femeile cu sânii mici

Că-n ele s-asunde moartea mea

Ferește-mă, Doamne, de femeile cu cicatrici

Că-n ele s-ascunde ce nu te-ai aștepta

Sunt gata să le las pe toate

Să uit, să șterg, să nu mai scriu

Numai să revii la noapte

Știi, casa fără tine-i un sicriu

despre prevestitorul păcii

prietenul meu are o pușcă
una din alea care trage cu
bucăți de plumb pe distanță
redusă și e mai mult pentru păsări
decît pentru oameni
l-am rugat să mă lase să trag
într-un porumbel care stătea
și-și spăla penele în liniște
se zice că sunt păsările păcii
țin minte asta din abecedar
n-am vrut să omor pacea
am vrut doar să o sperii
el mi-a dat arma
e ca o femeie
trebuie să fii atent cu ea
am luat și am mîngîiat arma
apoi am pus la ochi și am ochit
am vrut să trag în creangă
dar am ajuns în capul păsării
care a căzut moartă
pisicile din ogradă m-au numit Dumnezeu
s-au rugat la mine
eu am strîns arma
era prima oara cînd omor o ființă
așa cu sînge rece și cu gîndul ucigaș
ne-am rîs un pic și apoi mi-a părut rău
după care m-am gîndit la ceea ce se petrece
în Ukraina și în Kiev
cine sunt eu să-i acuz
dacă tot asta am făcut și eu
suntem toți niște ucigași
dacă ne trezim cu arma în mână
asta e concluzia
pe care am citit-o în ochii
pisicilor sătule.

intr-o zi am sa ma pis pe monumentul meu (neredactat)

intr-o zi am sa ma pis pe monumentul meu
amplasat undeva-ntr-un colt de gara
lichidul galbui se va scurge ca un pirau
sub critica celor mai buni poeti din tara

inutil si crud ca tot ce-am facut pina la el
cadou pentru cei ce vin si pleaca cu trenul
o sa-mi las par lung si barba ca sa par mai rebel
mos craciun a murit, mesaj semnat "renul"

ma vor chema la microfon ca sa inaugurez piatra
sculptorul va astepta sa-l sarut exact ca Iuda
maidanezii vor incepe in cor sa latre
cind vreo artista contemporana o sa rasara nuda


palmele lor vor scoate un zgomot enervant
timp in care sa-mi adun monologul
voi spune ca nu m-am asteptat
sa ma intoarca inapoi in orasul asta drogul

intr-o zi o sa ma pis pe monumentul meu
ca sa fiu primul care-o face
apoi in tren in drum spre Dumnezeu
le voi povesti ingerilor cit de mult nu-mi place.

cucule din virf de nuc (balada urbana)

cucule din virf de nuc

cucule din virf de nuc

am venit ca sa ma duc

azi ma duc

drumurile noastre toate x2

duca-se in alta parte x2

nimeni n-a venit la poarta x2

nimenea sa ma revada x2

linii, cercuri si patrate x2

drumurile noastre toate x2

cucule din virf de nuc

am venit ca sa duc

zilele mi-s numerate x2

cine stie cine poate x2

tu straine tu nepoate x2

duca-se in alta parte x2

drumurile noastre toate x2

mare esti desi esti mica x2

toate castelele pica x2

toate ca stelele pica x2

si nu se mai ridica x2

cucule, cucuvea du-ma la casuta ta.

Marian Lupu

Marian Lupu ar fi spus:
complexitatea patagonica
a placerilor senzuale
trecute prin chintesenta
nevrotico-vasculara
a gindurilor noastre politice
pot duce la romanizarea
limbii moldovenesti
in urmatorul deceniu.
Eu spun doar atit:
nu fi suparata
te iubesc.

tactic

tic tac
tic taci
tic tac
tic tace
ticuri tac
timpul trece
tai tipi
tristi tipi
trompete tuna
tu taci
taci ticuri
tac tic
tac tic
tactic

T. in galben

T. era trist

a inteles ca este un pic nebun

iar asta da batai de cap

oricui intelege 

ca este un pic nebun

gandul acesta ii veni intr-o seara

cand se intorcea de la servici

pe o ploaie cum numai in orasul lui

putea sa fie

in troleu era ca-n gura crocodilului

toti oamenii miroseau a ploaie si glod

erau suri, suparati si grei 

se miscau cu sunete din gatlej

de parca toti rontaiau pietre

T. era altfel

tocmai isi cumparase o haina galbena

era ca un mic soare 

si ii era rusine sa fie un mic soare

toti il priveau ca pe un nebun

in orasul asta galbenul nu se mai poarta

galbenul se poarta in alte orase

T. a iesit la statie

chiar si arhitecura orasului il ignora

orasul nu suporta culori aprinse

iar galbenul ardea

T. era trist

pentru ca a dat tot salariul

pe o haina

de care trebuie sa se desparta

daca vrea sa ramana in orasul asta

ajuns acasa a arucat haina jos

apoi a privit pata asta galbena

si a inceput sa planga

nu-i placeau asa momente

cand trebuie sa alegi

o haina sau un oras.

femeia mea

furnicile cauta sa iasa la lumina
pe sub pori
piele de gaina
sub plapuma din dormitor

in biblioteca luata in chirie
scriitori morti
epigonii sa scrie
rime in chiloti

femeia mea in camera vecina
asteapta  stiri
miresele asteapta sa le vina
alti miri

n-au nici o legatura
cuvintele-ntre ele
adevarul e minciuna-n forma-i pura
diavolul dupa perdele

am vrut sa spun ca-i fericire
dar nu pot pune punct
opt etaje de cladire
nu-mi ajung

eu te iubesc indubitabil
respiri atat de-ncet
pana la tine eram contabil
acum ma fac ascet

BLESTEM

sa ai parte doar de toamne
sa-ti fie frig si foame
dumnezeul tau sa poarte coarne
din ceruri intr-una sa toarne

sa-ti fie straini vecinii
asfalt sa ai pe palma mainii
putregai pe scoarta painii
frica sa se cuibareasca-n sanii

sa te doara-n piept si-n frunte
drumurile tale sa duca oriunde
grijile tale sa vina rotunde
soarele de tine sa se ascunda

te blestem sa n-ai nici pace
cuvintul tau sa loveasca-n cel ce tace
amar sa fie tot ce-ti place
cautari fara mijloace

te blestem fara de ura
calme-s literele-n gura
dupa apa ta cianura
furia mea ar fi obscura

te blestem sa stii straine
pamantul asta nu-i de tine
n-am sa te las auzi tu caine
sa-mi ingropii lupii in chinuri?

te blestem nu din neputinta
si nicidecum in umilinta
eu voi razbate dintre sfinti
cu penele lor rosii intre dinti

blestemul meu e amenintare
ai tai cata frunza pe mare
ai mei cat iod in sare
te vor distruge la hotare

azi te blestem in liniste
atent fii si citeste
sa nu crezi orbeste
frumosul e in cel ce-l plamadeste.

veneam dinspre mare ( povestea unui ronin cu fiica shogun-ului)

veneam dinspre mare
se pare
tu erai dupa zid
din partea ta
se vedeau doar muntii
iar eu veneam dinspre mare
se pare

nenumarate bande de tilhari
si tintarii
mi-au rupt vislele
asa ca am continuat sa
vislesc cu sabia peste
nenumarate bande te tilhari
si tintari

ajuns pe mal cautam cararea
spre intrare
lasam un drum din
picaturi de sange ca
sa stiu unde-i apa
acum ajuns pe mal cautam cararea
spre intrare

bateau atat de tare
tobosarii
ca toata paza cetatii
speriata isi intinsera
arcurile si nervii in zarva
bateau atat de tare
tobosarii

un barbat n-are voie sa moara
in zadar
am urlat cat ma
tineau rinichii sparti
iar sabia imi amortise-n cot
un barbat n-are voie sa moara
in zadar

ochii tai a cita oara
ma masoara
umezi ca orezul de balta
toate liniile tale au meritat
fiecare respiratie si
ochii tai a cita oara
ma masoara

degetele lor au inceput sa doara
pe sfoara
simt in carnea mea
munca cutitelor care
au ascutit aceste bete
degetele lor au inceput sa doara
pe sfoara

te-au speriat caprioara
coboara
credeam ca vor deschide
portile si ca in visul nostru
vom trece fluviul dar
te-au speriat caprioara
coboara

veneam dinspre mare
se pare
doi morti printre sageti
iar dupa zid s-ascund
cerbicia lui si muntii
veneam dinspre mare
se pare

de ce in noaptea aia
ai iesit la plimbare?

acest text este un poem. acest text NU este o poezie.

țînțarii răbdători au așteptat să se termine efectul pastilei ca să poată și ei ataca.

eu am visat că nu pot intra într-un magazin. am visat că lovesc o femeie. am visat  că ne ciocnim cu melancholia.

pe tine te doare burta, iar eu am băut atîta ceai că nu mai pot adormi.

pisica vrea la wc de fiecare dată cînd merg și eu.

vecinii pornesc liftul atunci cînd mă culc, de parcă așteaptă să mă întind în pat ca să poată și ei veni acasă.

tu devii nervoasă cînd tac.

mi-a scris un prieten din bucurești și mi s-a făcut așa un dor de el, de țuică și de metro.

e patru dimineața.  afară niște fete bete rag.

eu și vadim online. nu vorbim. doar știm că suntem online. știm că nu putem dormi din diferite motive. prietenii știu când să nu-ți pună întrebări stupide.

urăsc țînțarii și faptul că am pașaport albastru.

urăsc indiferența și mirosul neplăcut din gura interlocutorului.

cînd iau căștile în mîni am l în dreapta și r în stînga întodeauna. conspirație.

în două săptămîni fac 26. la 27 morrison, joplin și hendrix erau deja legende vii.

mie îmi amurt picioarele și mînile. sîngele circulă mai greu. caut o scuză în asta.

în unele zile vreau să-mi fac un joint și să-l ud cu rose, apoi să umplu cada și să mă ascund în apă. în zile ca asta.

sunt zile în care vreau să fac ceva, dar nu fac nimic. în așa zile le spun tuturor că scriu și stau așa ore întregi cu pagina word deschisă în fața mea și cu un singur punct sus în colțul din stînga.

noi tot suntem puncte, doar că unii din noi au fraze în fața lor.

mamele simt greutatea copiilor

mamele simt greutatea copiilor !
mamele simt greutatea copiilor ...
mamele simt greutatea copiilor .
mamele . simt greutatea copiilor .
mamele simt greutatea copiilor .
mamele simt greutatea , copiilor ?

poemul vecinilor mei

vecina mea continuă să creadă că are 25
deși nu-i mai are cam de tot atîția ani
vecina mea arată penibil
în dorința ei de a fi o MILFă

vecinii mei din față au un fiu alcoolic
pe care-l dau afară din casă
apoi îl cheamă înapoi și
iar fac același lucru

vecinii mei de sus au un fiu narcoman
( un tip care l-a citit în întregime pe Dostoievski)
care știe de toate daunele pe care le
provoacă heroina și cocaina
dar continuă să viseze la o mică doză
citesc asta pe degetele lui

vecinii mei de jos au un copil mic
uneori ies să-l plimbe
dar niciodată nu i-am auzit vorbind între ei

vecinul de după perete cîntă romanțe sovietice
vecinul meu fumează Astra
vecinul meu înjură în rusă de români și în română de ruși
vecinul meu nu vrea să moară

interesant cum le par eu lor?

eu care m-am născut la țară
oricît n-aș citi sau scri
rămîn un copil născut la țară

eu care am coșmare că în apartamentul vecin
mă voi trezi și va fi deja o nouă
Andy's Pizza sau La Placinte

eu care n-am descoperit un drog mai bun
decît prășitul dimineața cînd răsare soarele

eu care zic *bună ziua*  tuturor și
care cu mirare absoarbe certurile din troleu

oare cum le par eu vecinilor mei?
ce boală am eu în ochii lor?

oare sunt și eu atît de singur?

e greu să fii vecin cu vecinii.

hai să mergem undeva în oraș (dedicată D.G.) cântec.

hai să mergem undeva în oraș
să fiu beat la colțuri de stadă
să cad sub mașini cârcotașe
să tac tot ce ținem în cadă

hai să stăm la balcon nemișcați
să petrecem luminile-n beznă
să ne bată-n geam hulubii exilați
să-mi culc capu-n palmele-ți perne

hai să nu mai plângem nimic
să simt cum îmi crește copilul
să-mi devină amantele tic
să cînt vocea ta-n triluri

hai să stăm întinși chiar aici
să treacă prin noi trenul
să petrecem cu basme calicii
să ne bem însetați oxigenul

hai să clădim bucătării
să le punem piatră pe piatră
să-i lăsăm absorbiți de mizerii
să-ți veghez somnul iconolatru

hai să ieșim undeva în oraș
să filmăm cum putrezesc străinii
să te calc pe ultimii pași
să te știu în palmă linii

hai să mergem undeva ...

singuri și morții

plouase mult în ziua aia
cu stropi mășcați
cu bucăți de gheață
cu păsări moarte
cu dumnezei

eu stăteam închis în buncăr
și știam că nu mai e nici o salvare
că geamurile astea care mă despart
de sfârșitul lumii
vor plesni într-un final

poate aș fi reacționat cumva
dacă mai era cineva alături
aș fi plâns, aș fi urlat, aș fi spus că
nu m-am săturat de viață
nu m-am săturat să sufăr

dar nu era nimeni
eram doar eu
eu și umbra mea calică
așteptam să plesnească geamul ăsta afurist
și să murim odată și pentru totdeauna

singurătatea e moartea morții
moartea e singurătatea singurătății

despre un mine și eu

pe cine vrei să minți
mi-am spus
pe nimeni
cred că

povestea asta nu e o poveste
în sensul ăla al cuvântului
e mai degrabă
o poveste a povestei
despre un mine și eu

n-am mai urât pe nimeni
cum nu mă urăsc pe mine
iar lipsa asta de ură
ar trebui să însemne ceva
pentru că îmi dezamăgesc
ceilalți vecini
când le răspund că nu sunt gelos
doar îmi place cum scriu
când nu mai am ce spune

des.

râmele și dragostea

când eram mic
în mahalaua mea era o fată
de care eram îndrăgostit
cu câțiva ani mai mare
căreia îi plăcea să gătească
salate din glod cu troscot și pelin
iar la felul doi întodeauna avea carne
de gândaci sau râme
ca să-i demonstrez c-o iubesc
eram nevoit să mănânc asta
într-o zi am mâncat o râmă
iar după asta am vomitat
probabil de la salată
m-am gândit eu

acasă mama mi-a spus că dragostea
nu înseamnă să mănânci râme și glod
atunci ce înseamnă
am întrebat-o eu
iar mama mi-a zis
că dragostea e atunci când
nimeni nu te obligă să mănânci râme
sau glod
dragostea e când faci de bună voie

atunci eu m-am gândit că fata nu mă iubește
și așa ne-am despărțit

dragostea nu trece prin burta unui bărbat
iarv dacă trece atunci o vomităm

dargostea trece prin altceva
m-am gândit eu
atunci.

bukowski

din nou nimic
verde spital verde blocuri
toate femeile cărora aș fi putut să le spun
că le iubesc
au încăput în una
care-i acum la balcon
citește Bukowski sub hulubi
mă uit cum îi hrănesc părinții lor
cum ea râde la textul tău

uneori când ești beat
și ai hulubi la balcon
și o femeie pe care o simți
îți citește din Bukowski
înțelegi că orașul ăsta
are ceva frumos în el

dar din nou nimic
verde spital verde blocuri
vreau să te iau pe tine
pe Bukowski și hulubii
și să plecăm la mare sau la ocean
sau oriunde nu-s țânțari
și eu n-ar trebui să-mi stric vinul cu gheață
sub sunetul liftului defect

între noi e mai mult decât poezie
între noi e Bukowski.