bolnav ( psihoterapie)

Bolnav

Se spune că aş fi un

Pedant

Schizofrenic

Isteric

Hipocondric

Obsedant

Tiran

Ezoteric

Razbunator

Anxios

Piroman

Insensibil

Eretic

Dar femeile care m’au iubit

M’au comparat cu un animal sălbatic

Adevărul e că sunt bolnav

Bolnav de cer

De munţi şi văi

De mări şi de oceane

De păduri şi animale

De mâini şi de picioare

De lume

De tine

De cap

Bonav de cap

Se spune că aş fi …

atent (azi am citit poeziile ei)

Atent

Azi am citit poeziile ei

Toate în lapoviţă

Şi am înţeles că suntem

Egoişti egocentrici

Poezia e o minciună

Spusă adevărat

Cu cuvinte alese

Atent

Azi am citit poeziile ei

Sunt altfel decât o ştiu

Şi sunt mai umede

Dar nu mai sincere

Poezia e o minciună

Spusă adevărat

În mijlocul verii

Când soarele te împiedică să gândeşti

cui mă lași (din arhive)

cui mă lași

singur în străin oraș

printre vrăjmași

cui mă lași

ce ramân

uitat pagân

de poarta raiului atârn

ce ramân

de ce pleci

biciuit in beci

osândit in veci

de ce pleci

sufletul mi-I pribeag

fără de ce-mi era mai drag

plâng amintirile-n prag

sufletul mi-I pribeag

când mă uiți

opresc gloanțele cu bolta frunții

mort in ziua nunții

când ma uiți

oare mai cânt

fără de cer și pământ

o umbră sunt

oare mai cânt

când mai vreau

tristețea-mi o beau

nui nimeni cui să i-o dau

când mai vreau

cui mă lași

printre Dumnezei falși

printre Țepeși trași

cui ma lasi

marșul lupilor ( iubito eu nu mi-am luat pastilele)

vântul mi-a spart capul

sunt un tâmpit ironic

un pasager fără bilet

încă un șomer cronic

prin tonele de praf

încerc să ajung la tine

sunt un poet cu sute de poezii

pe care n-o să le citească nimeni

aaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuu

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuu

am mintea la podea 

am nervii distrusi 

am inima in cioburi

prin venele tale 

și fluturi și flori și izvoare 

scurgându-se în scorburi

iubito eu nu-mi mai beau pastilele

iubito eu nu-mi mai iau pastilele

în interiorul meu 

sute de mii de viruși și microbi 

trăiesc ca într-o cușcă

ceea ce nu te linge

mai devreme sau nu

te mușcă

iubito eu nu-mi mai trag pastilele

iubito eu nu-mi mai vreau pastilele

simt cum mi se înfierbântă

sângele-mi rece

crocodilii ies din râu

fobiile și complexele

stau la pândă

ca lupii după brâu

iubito eu nu-mi mai iau pastilele

iubito eu mi-am uitat pastilele

culori (de pe noul album No Shagga)

Culori

Văd verde, văd verde

Cad pereții și nimeni nu mă crede

Că șerpuiesc șerpi printre plete

Văd verde, văd verde

Văd roz, văd roz

Totu-I atât de frumos

încit mi-aș întoarce sufletul pe dos

Văd roz, văd roz

Văd galben, văd galben

Am pierdut ultimul tren

în rai numai merg, merg în infern

Văd galben, văd galben

Văd albastru, văd albastru

Tot mai aproape de dezastru

La câțiva centimetri de prăpastie

Văd albastru, văd albastru

Văd alb, văd alb

Sute de fețe slabe

Circulând prin pub

Văd alb, văd alb

Văd violet, văd violet

Am ochii ca un bolnav de diabet

și pentru prima oară gândesc corect

Văd violet, văd violet

Văd castaniu, văd castaniu

Nu cred că mai vreau să fiu

Mai mult mort sau aproape viu

Văd castaniu, văd castaniu

Văd rosu, văd rosu

Mai trag o trasă

și fericit las sângele să-mi curgă pe nas

Văd rosu, văd rosu

Văd negru, văd negru

Sunt la capăt de labirint

In mintea mea mă mint

Văd negru……

Văd culori și vocile din capul meu care-mi spun c-ai să mori!

METRO (părere)

îmi place în metro
pentru că ești în acceași groapă
cu sute de necunoscuți
din care întodeauna cineva
o să-ți placă dar
o să-l lași să dispară
pentru că ușile se deschid
numai o dată
dacă n-ai reușit rămâi afară
e o selecție cât se poate
de cinstită
pentru că sunt obstacole
peste care poți să sai
sau poți să plătești
pentru sunetul ăla de viori
murmur de voci
și beatul căii ferate
o muzică pe care
n-o pot compara cu nimic
pentru mirosul de ulei
hârtie și țigani

pentru că metroul
e un coctail din toate
complexele și fobiile noastre
pentru că ai timp
să studiezi fețele disperate
triste și violente
ale personajelor din vagon
iar o dată cu asta
ai timp să te vezi pe tine
în ochii tuturor

pentru că în metro
înțelegi că nimic
nu e ceea ce pare
când treci prin coridoarele
și peste fantomele
celor care au rămas
pe veci închiși
în această parodie
a iadului

în metro mereu
îți amintești de cei
pe care i-ai iubit
sau îi iubești
iar asta întodeauna
e un amestec
din regrete și compasiune

eu iubesc
aș vrea să merg în metro
să-mi încerc dragostea.

django/6 walls (tradus de tziganasj)

Django/6 walls

It’s the first time when I join a meeting like this and

Don’t really know what to say and what not to

I preasume you will ask me some questions.

If you won’t mind we could talk

I feel the need to tell somebody…

Me, you and six number of walls.

It was a rule there,

I knew when I eat, when

I sleep.

… and blood on my lips

… and my head was full of nothing

… and they’ll try to get me down…

Me , you and six number of walls.

I’ve got all the nuclear weapons under my chest

Like a matchbox,

Your venes are crossed by plains, submarines and tanks

It feels sometimes like you’d have a mashine gun

There and it’s bulletproof

Me, you and six numbers of walls.

Like you’d be as djngo

But even if sun warms my liver inside-out I’ll

Still make three moves to relent.

Death’s only a start and start

Is only a death

Me you and six numbers of walls.

ea mă iubește

Ea mă iubește

Atâta timp am căutat asta
Încât am încetat să mai sper
Că cineva mă poate iubi
Fără să-mi ceară nimic

Ea mă iubește

Chiar dacă nu spăl vesela
Uit ce trebuia să cumpăr în magazin
Flirtez cu necunoscute pe facebook
Mă pierd pe zile-ntregi în mine

Ea mă iubește

Chiar dacă sunt un psihopat
N-am citit cărțile care îi plac
Vorbesc pipărat și sunt cinic
Urăsc aproape toți intelectualii

Ea mă iubește

Chiar dacă mintea mea e o gaură neagră
Atâtea schelete dorm sub covoare de praf
Ș-atâtea amintiri au tropăit grădina
Eu nu mai pot să le țin piept singur

Ea mă iubește

Nu
Asta nu e o poezie reușită
Îți voi dedica mai bune
Promit
Am încercat să răspund la scrisoarea ta
Așa cum pot eu
Poezia asta poate fi ștearsă
Cum toate pot fi
Dar vreau să știi că plâng

Vineri e sfârșitul lumii
Iar de sâmbătă vreau să încep
Romanul pentru care căutam eroina

Nu credeam că e atât de greu să spui:
Eu te iubesc

00:00 (dedicație facebookului)

00:00

sunt milliarde de oameni pe terra

sunt sute care te ştiu

sunt zeci care te plac

sunt ciţiva care chiar te iubesc

si totuşi

uneori

eşti atât de

singur.

PARANOIA (Drumul spre Tibet)

Paranoia

Casa mea e un cimitir

De avioane

Toate ar fi vrut să zboare undeva

Dar s’au oprit aici

Inima mea e un detaşament

Uitat în munţi

Înconjurat de inamici

Mintea mea e o puşcărie

Unde sunt încarceraţi

Cei mai periculoşi criminali

Fără nici un paznic

Lumea mea e un film

Fără titre de final

Viitorul meu e un râu

Din ocean spre munte

Îmi place să fie aşa

Aş vrea să fie altfel

‘LUMEA ASTA E FRUMOASA PENTRU CA ÎN EA EŞTI TU’

(inscripţie de pe un panou publicitar)

balada toporului ( Drumul spre Tibet)

Balada toporului

Un topor rupea un copac

Cam aşa a căzut pădurea

Cine e de vină

Toporul

Dar toporul era singur

Iar copacii mulţi

Sau poate omul care ducea toporul în pădure

Sau poate furtuna că n’a venit să oprească omul cu toporul

Sau copilul care a spus că îi frig omului care ducea toporul în pădure

Poate copacul că nu avea scoarţa dintr’un metal mai tare ca metalul toporului care îl lovea

Ori Dumnezeu că l’a creat pe om suficient de deştept încât să’şi facă un topor

Ce mai contează

Oricum copilul sa dus sătul la război şi a murit de foame

Iar omul care a lăsat un copac să’I amintească de pădure s’a ascuns sub el de furtună şi l’a ucis fulgerul

Şi copacii au putrezit devenind îngrăşăminte pentru alţi copaci

mâni (din *Drumul spre Tibet*)

Mâni

Prin câte mâni trebuie să treci

Ca să ajungi la mânile de care

Să nu mai vrei să te desparţi?

Opreşte’mă!

NINGE (pentru Bacovia)

Ninge

vântul te usucă

apa te linge

n-am nici o ducă

ninge

viforul te prinde

mânele-n urzici

fulguie-n colinde

ninge

totu-i in noiene

fierbinte m-atinge

adorm dintr-o lene

ninge

zăpușit cad pe zăpadă

picături de sânge

la tine-n ogradă

ninge

lupii in mine urlă

de zboară alice

turbez in formă pură

ninge

mă trezesc in bezna

cineva mă-npinge

că am luat toată perna

ninge.

ZIGZAG (din *Drumul spre Tibet*)

Zigzag

Noi ne mişcăm în spirale

Pe toate nouă să le trec

Cei şapte demoni să’mi danseze

În drumul meu spre Mecca

Tibetu’i undeva aproape

Eu cred că uit şi’nebunesc

Poezia asta’i pentru dânsul

Ăl pe care’l nenorocesc

Cine’i tipul din oglindă

Sângerând trag pân’la mal

Un tren ş’un avion

Aseară’au doborât un cal

Fum şi vin femeia goală

Mi s’a încleştat în cap

Îl urăsc pe arhitectul

Care’a desenat acest zigzag

Depăşit de atmosfere

Delirez în plin vagon

Pe noi toţi ne duc la moarte

Şi nu vine’a naibii somn

Sa născut la mine’n creier

Un cuvânt nepronunţat

Şapte demoni să’mi danseze

În patu’n care’am vomitat