miercuri, 31 iulie 2013

singuri și morții

plouase mult în ziua aia
cu stropi mășcați
cu bucăți de gheață
cu păsări moarte
cu dumnezei

eu stăteam închis în buncăr
și știam că nu mai e nici o salvare
că geamurile astea care mă despart
de sfârșitul lumii
vor plesni într-un final

poate aș fi reacționat cumva
dacă mai era cineva alături
aș fi plâns, aș fi urlat, aș fi spus că
nu m-am săturat de viață
nu m-am săturat să sufăr

dar nu era nimeni
eram doar eu
eu și umbra mea calică
așteptam să plesnească geamul ăsta afurist
și să murim odată și pentru totdeauna

singurătatea e moartea morții
moartea e singurătatea singurătății

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu