arta este ...

când eram mai mic
și am ales măștile
pe care le mai port și azi
cineva mi-a spus
că teatrul e biserică
iar politica e bordel

azi îmi spun că arta e politică
și nu pot nega asta
pentru că biserica e bordel
iar politica e teatru

totuși aș vrea să nu fie așa
aș vrea să fim salvați
doar că generațiile se rod între ele
iar talașul sunt acei nevinovați
care nu se mai pot hotărâ
vor să fie salvați sau nu

cum poți să salvezi pe cineva
care se îneacă
când singur te îneci?

fără excese de altruism
vă rog
toți suntem niște egoiști.

când vorbești prea mult despre ceva

când vorbești prea mult despre ceva
începi să uiți de unde ai pornit
și repeți aceleași greșeli
pe care le repetaseră și alții
până la tine.

când vorbești prea mult despre ceva
fără să faci pași în întîmpinare
sau să te retragi
riști să devii inutil
vorbele tale își pierd valorea
devin redundante.

când vorbești prea mult despre ceva
acel ceva își pierde esența
tot ce era mai important
se ascundea în colțul întunecat
al cuvintelor
acolo unde dacă te bagi cu lanterna
nu găsești nimic
dar distrugi misterul.

când vorbești prea mult despre ceva
uiți
că uneori spui tot dar nu spui nimic
iar alteori nu spui nimic dar spui tot
acel ceva de mijloc
se va naște atunci
când vei vorbi prea puțin despre ceva
iar acel ceva va fi mai mult decât cuvinte.

marinar închis în casă

pasiune
pentru boala
de care vor
să fiu vindecat
prin separarea
mea de mine.

cei de pe mal
și cei din larg
văd diferit marea
la fel cum furtuna
o întîlnesc diferit

eu aș vrea să mă las
de toate astea
dar cum crezi că se simte
un marinar care întîlnește
furtuna acasă
pe cînd nava lui e în largul apelor?

minte

e bine să ții minte
chiar și ceea ce uneori vrei să uiți
vine o zi când
nu-ți mai rămân decât amintirile
veninul ascuns în inel
otrava împrăștiată-n aer
morții ascunși sub covor

e bine și să uiți
ca să poți ține minte altceva

vreau să te țin minte
așa cum te-am uitat
scotându-mă din minți.

dezordine

se zice că prin felul cum arată
camera cuiva
poți spune ce fel de persoană este
în camera mea e dezordine
caiete și cărți
haine și prezervative
sticle și coji de fructe

în camera mea e dezordine
la fel cum dezordine
probabil
e și în capul meu
dar totuși eu pot crea doar în aceste condiții
și chiar dacă unii mă impun să fac curat
la fel cum alții mă obligă să mă las de artă
eu continui să scriu
să filmez
să cânt
și să arunc pe jos ciorapii
când intru în camera mea

am voie să fac orice-mi trece prin minte
în spațiul meu intim

fac curat odată-n săptămână
atunci cân mă gândesc că poate au dreptate
și sunt aproape să cedez
să mă resemnez cu faptul
că nu mai sunt un artist
cum mă pretind a fi

dar a doua zi după asta
arunc ciorapii lângă dulap
iar chiloții pe marginea patului
și încep iar să fac ce pot face cel mai bine
adică să creez dezordine.

curios

pe podeaua acoperișului
cu spatele spre soare
și marea în față
mă ciupesc
să văd dacă nu visez
iar în secunda următoare
mă trezesc
înjurîndu-mă pentru că m-am ciupit

uneori nu e bine să fii curios.