sărbătoarea (ultima din anu ista)

nimeni nu e rău
cum nimeni nu e bun
sunt doar situații în care
procedăm corect sau greșit
în ochii celor din jur

se zice că ochii sunt oglinda sufletului
și poate că așa și e
doar că noi nu ne mai scoatem ochelarii
suntem un stol de migranți
spre abataj

un clișeu care ne face fericiți
ca șampania și mandarinele
în ajunul unui nou an
băut singur la bucătărie
iar telefonul prinde mesaje
din zbor de la atâția oameni
care nu ți-ar fi scris niciodată
dacă nu erau și ei la fel de singuri

ai observat că cel mai des
vrei să plângi de sărbători?

e bine să plângi uneori
asta te curăță de toate cele rele

dar cred că nu-mi mai ajung lacrimi
ca să acopăr toate sărbătorile

hai să râdem azi
asta nu e o sărbătoare
e doar încă un an pierdut.

ceai (drumul spre tibet)

Ceai

Ceai să’mi faci iubito,

Ce’ai să mi te faci?

Când  perna noastră

Cuibări’va draci­?

Doamne, Zeii lor

Stăpânesc în pace.

Ceai aş vrea iubio,

Ce ai de’atâta taci?

Limbile papucilor

Iar s’au înnodat,

Dacă plec pe Marte,

Vei întreba de ce’am plecat?

Fă’mi te rog un ceai

Ce ai şi atât tot,

Să mai stau alături

Atât cât mai pot.

Că dacă plec pe Marte,

Marţi au spus că plec,

Cred că nici o dată

P’aici n’o să mai trec!

Nu ai apă, iubito?

Nici timp, că te grăbeşti?

Lasă, uită, pleacă

Rămâi, aşa cum eşti.

antipoet ( drumul spre tibet)

Antipoet

Eu nu pot citi poezii

Pentru că mi se par false

Eu sunt o bucată de carne

În care a suflat Dumnezeu

Eu aş vrea sa plac poezia

Adică ceea ce scrii tu

Dar problema mea

E că mă plictisesc uşor

Eu duc războaie zilnic

Cu toţi numiţii mei colegi

Şi cu toţi poeţii care

Încă cred că scriu

Eu sunt un mizantrop

Cu accese de filantropie

Şi mă urăsc enorm

Pentru dragostea ce’o dau pe gratis

Eu iubesc poezia

Chiar şi ceea ce scriu ei

Pentru că literele n’au nici o vină

Că au fost aranjate aşa

buburuza ( drumul spre tibet)

buburuza

ea încă mă iubeşte
straniu sa ştiu
după toate câte au fost
şi cât de prost
pot sa fiu
ea încă mă iubeşte

iar timpul sapă
în piatră cu apă
capul mi'l crapă
probabil o să înceapă

ea încă mă iubeşte
toate în jur o spun
mai ales ploaia
când ne îndoaie
înainte de furtună
ea încă mă iubeşte

dragostea noastră
e o buburză
roşie
cu pete negre
şi zboară
de pe o palmă
pe alta

până se va opri
pe palmele noastre
mai aşteptăm puţin
uite vine

cineva de crăciun (spirit de sărbătoare)

cineva își face valiza
la o sută de pași
până la nuntă

cineva miroase a coniac
ș-a mandarine
înghite setos fum

cineva a plâns aseară
îi moare un om
prieteni vechi nu există

cineva a lenevit toată ziua
fără mâncare și fără bani
fără răspunsuri

cineva a ieșit
ca să se întoarcă
cu mâinile pe ceva

cineva urăște facturile
pentru că din pricina lor
în casă nu miroase a brad

cineva citește mesaje
dar nici un cuvânt
nu-i ăla pe care îl așteaptă

cineva scrie texte proaste
ca să-și promoveze
cumva bloggul

cineva stă cu rudele
care-i sunt rude numai cu vorba
își antrenează răbdarea

cineva face dragoste
ca mai târziu să facă război
cu același om

cineva alege cadouri
de toți banii care-i are
și oricum nu nimerește

cineva plânge
cineva râde
cineva tace
cineva vorbește

cineva de crăciun
se întoarce acasă
ca să nu mai plece

cineva de crăciun
pleacă de-acasă
ca să nu mai revină

iar eu adun cele mai bune texte
intr-o crestomație
cu fața mea pe copertă
un singur exemplar
cu the best of ronin
pentru un singur om
cu the best of tot

metafore perfecte nu-s ( necrăciunic )

metafore perfecte nu-s

castanii copaci de canabis
leproșii îl vânează pe Iisus
mie m-ie foame de tine
metafore perfecte nu-s

știu că cea mai frumoasă
femeie din lume-i a mea
si ca merita sa te opresti
cand te lasa umbra

îmi merge prea bine sau nu
dar ce înseamnă bine și cui?
când in prag înțelegi
că nu mai trebuiești nimănui

metafore perfecte nu-s

când melcii mei explodează
simt până-n ultima moleculă
adevărul rămâne oricum
minciuna în forma ei pură

când depășesc atmosfere
doar cu puterea minții
străbunii caută ieșirea
din temnițele subconștiinței

când în mine lupii urlând
își croiesc drum spre casă
la cât de aproape îs codrii
n-au cum să ne mai oprească

metafore perecte nu-s

cancer pentru curioși (despre poet)

Cancer pentru curioși

Ca un general regradat

Ca un fizician retardat

Ca o pușcărie fără paznici

Ca un fanatic fără inamici

Ca un pornostar impotent

Ca un astmatic inconștient

Ca un profesor poreclit

Ca un președinte înlocuit

Ca o pădure uscată

Ca o copilă îndrăgostită de tată

Ca o linie de praf netrasă

Ca un predicator închis în casă

Ca o șubă roasă de molii

Ca o violată-n colțul școlii

Ca un erou secundar

Ca o mașină de scris cu litere de tipar

Ca un chirurg alcoolic

Ca un cablu telefonic

Ca un soldat pacifist

Ca un profesor de română comunist

Ca un prieten prietenul iubitei tale

Ca un eschimos în sandale

Ca un negru șef pe albi

Ca un futurist printre arabi

Ca o divorțată fără sex

Ca un regizor de montare în ampex

Ca un pianist prins în clește

Ca un braconier apărând peștii

Ca un scriitor fără idei

Ca un dresor de câini dresând lei

Ca un martir pe rug

Ca o femeie frumoasă de care toți fug

Ca un bolnav de cancer în ultima etapă

Ca un aisberg oprit în apă

Ca un copil curios lângă tensiune înaltă

Ca o minciună devenită adevărată

Poezia e un cancer pentru curioși

Simt cum îmi cresc în cap gogoși

E ca și cum ai merge gol printre urzici

De parcă ai avea în loc de plămâni doi arici

Eu n-o să pot altfel deja știu sigur

Deși poetul moare întodeauna singur

visez femei (te chem să ne batem)

Visez femei

Visez femei pe care

Le’am iubit la întâmplare

Pe rând în nopţile polare

Pe toate în coşmare

Visez femei cu care

M’am înecat în mare

Iar după fiecare ş’a ales

Drumuri solitare

Eu te chem să ne batem

Să ne batem cinstit

Să dau pumni în aer

Tu să’mi bagi unghiile’n gât

Eu să scuip sânge

Tu sa’mi urli că mai iubit

Eu te chem să ne batem

Să ne batem cinstit

bolnav ( psihoterapie)

Bolnav

Se spune că aş fi un

Pedant

Schizofrenic

Isteric

Hipocondric

Obsedant

Tiran

Ezoteric

Razbunator

Anxios

Piroman

Insensibil

Eretic

Dar femeile care m’au iubit

M’au comparat cu un animal sălbatic

Adevărul e că sunt bolnav

Bolnav de cer

De munţi şi văi

De mări şi de oceane

De păduri şi animale

De mâini şi de picioare

De lume

De tine

De cap

Bonav de cap

Se spune că aş fi …

atent (azi am citit poeziile ei)

Atent

Azi am citit poeziile ei

Toate în lapoviţă

Şi am înţeles că suntem

Egoişti egocentrici

Poezia e o minciună

Spusă adevărat

Cu cuvinte alese

Atent

Azi am citit poeziile ei

Sunt altfel decât o ştiu

Şi sunt mai umede

Dar nu mai sincere

Poezia e o minciună

Spusă adevărat

În mijlocul verii

Când soarele te împiedică să gândeşti

cui mă lași (din arhive)

cui mă lași

singur în străin oraș

printre vrăjmași

cui mă lași

ce ramân

uitat pagân

de poarta raiului atârn

ce ramân

de ce pleci

biciuit in beci

osândit in veci

de ce pleci

sufletul mi-I pribeag

fără de ce-mi era mai drag

plâng amintirile-n prag

sufletul mi-I pribeag

când mă uiți

opresc gloanțele cu bolta frunții

mort in ziua nunții

când ma uiți

oare mai cânt

fără de cer și pământ

o umbră sunt

oare mai cânt

când mai vreau

tristețea-mi o beau

nui nimeni cui să i-o dau

când mai vreau

cui mă lași

printre Dumnezei falși

printre Țepeși trași

cui ma lasi

marșul lupilor ( iubito eu nu mi-am luat pastilele)

vântul mi-a spart capul

sunt un tâmpit ironic

un pasager fără bilet

încă un șomer cronic

prin tonele de praf

încerc să ajung la tine

sunt un poet cu sute de poezii

pe care n-o să le citească nimeni

aaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuu

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuu

am mintea la podea 

am nervii distrusi 

am inima in cioburi

prin venele tale 

și fluturi și flori și izvoare 

scurgându-se în scorburi

iubito eu nu-mi mai beau pastilele

iubito eu nu-mi mai iau pastilele

în interiorul meu 

sute de mii de viruși și microbi 

trăiesc ca într-o cușcă

ceea ce nu te linge

mai devreme sau nu

te mușcă

iubito eu nu-mi mai trag pastilele

iubito eu nu-mi mai vreau pastilele

simt cum mi se înfierbântă

sângele-mi rece

crocodilii ies din râu

fobiile și complexele

stau la pândă

ca lupii după brâu

iubito eu nu-mi mai iau pastilele

iubito eu mi-am uitat pastilele

culori (de pe noul album No Shagga)

Culori

Văd verde, văd verde

Cad pereții și nimeni nu mă crede

Că șerpuiesc șerpi printre plete

Văd verde, văd verde

Văd roz, văd roz

Totu-I atât de frumos

încit mi-aș întoarce sufletul pe dos

Văd roz, văd roz

Văd galben, văd galben

Am pierdut ultimul tren

în rai numai merg, merg în infern

Văd galben, văd galben

Văd albastru, văd albastru

Tot mai aproape de dezastru

La câțiva centimetri de prăpastie

Văd albastru, văd albastru

Văd alb, văd alb

Sute de fețe slabe

Circulând prin pub

Văd alb, văd alb

Văd violet, văd violet

Am ochii ca un bolnav de diabet

și pentru prima oară gândesc corect

Văd violet, văd violet

Văd castaniu, văd castaniu

Nu cred că mai vreau să fiu

Mai mult mort sau aproape viu

Văd castaniu, văd castaniu

Văd rosu, văd rosu

Mai trag o trasă

și fericit las sângele să-mi curgă pe nas

Văd rosu, văd rosu

Văd negru, văd negru

Sunt la capăt de labirint

In mintea mea mă mint

Văd negru……

Văd culori și vocile din capul meu care-mi spun c-ai să mori!

METRO (părere)

îmi place în metro
pentru că ești în acceași groapă
cu sute de necunoscuți
din care întodeauna cineva
o să-ți placă dar
o să-l lași să dispară
pentru că ușile se deschid
numai o dată
dacă n-ai reușit rămâi afară
e o selecție cât se poate
de cinstită
pentru că sunt obstacole
peste care poți să sai
sau poți să plătești
pentru sunetul ăla de viori
murmur de voci
și beatul căii ferate
o muzică pe care
n-o pot compara cu nimic
pentru mirosul de ulei
hârtie și țigani

pentru că metroul
e un coctail din toate
complexele și fobiile noastre
pentru că ai timp
să studiezi fețele disperate
triste și violente
ale personajelor din vagon
iar o dată cu asta
ai timp să te vezi pe tine
în ochii tuturor

pentru că în metro
înțelegi că nimic
nu e ceea ce pare
când treci prin coridoarele
și peste fantomele
celor care au rămas
pe veci închiși
în această parodie
a iadului

în metro mereu
îți amintești de cei
pe care i-ai iubit
sau îi iubești
iar asta întodeauna
e un amestec
din regrete și compasiune

eu iubesc
aș vrea să merg în metro
să-mi încerc dragostea.

django/6 walls (tradus de tziganasj)

Django/6 walls

It’s the first time when I join a meeting like this and

Don’t really know what to say and what not to

I preasume you will ask me some questions.

If you won’t mind we could talk

I feel the need to tell somebody…

Me, you and six number of walls.

It was a rule there,

I knew when I eat, when

I sleep.

… and blood on my lips

… and my head was full of nothing

… and they’ll try to get me down…

Me , you and six number of walls.

I’ve got all the nuclear weapons under my chest

Like a matchbox,

Your venes are crossed by plains, submarines and tanks

It feels sometimes like you’d have a mashine gun

There and it’s bulletproof

Me, you and six numbers of walls.

Like you’d be as djngo

But even if sun warms my liver inside-out I’ll

Still make three moves to relent.

Death’s only a start and start

Is only a death

Me you and six numbers of walls.

ea mă iubește

Ea mă iubește

Atâta timp am căutat asta
Încât am încetat să mai sper
Că cineva mă poate iubi
Fără să-mi ceară nimic

Ea mă iubește

Chiar dacă nu spăl vesela
Uit ce trebuia să cumpăr în magazin
Flirtez cu necunoscute pe facebook
Mă pierd pe zile-ntregi în mine

Ea mă iubește

Chiar dacă sunt un psihopat
N-am citit cărțile care îi plac
Vorbesc pipărat și sunt cinic
Urăsc aproape toți intelectualii

Ea mă iubește

Chiar dacă mintea mea e o gaură neagră
Atâtea schelete dorm sub covoare de praf
Ș-atâtea amintiri au tropăit grădina
Eu nu mai pot să le țin piept singur

Ea mă iubește

Nu
Asta nu e o poezie reușită
Îți voi dedica mai bune
Promit
Am încercat să răspund la scrisoarea ta
Așa cum pot eu
Poezia asta poate fi ștearsă
Cum toate pot fi
Dar vreau să știi că plâng

Vineri e sfârșitul lumii
Iar de sâmbătă vreau să încep
Romanul pentru care căutam eroina

Nu credeam că e atât de greu să spui:
Eu te iubesc

00:00 (dedicație facebookului)

00:00

sunt milliarde de oameni pe terra

sunt sute care te ştiu

sunt zeci care te plac

sunt ciţiva care chiar te iubesc

si totuşi

uneori

eşti atât de

singur.

PARANOIA (Drumul spre Tibet)

Paranoia

Casa mea e un cimitir

De avioane

Toate ar fi vrut să zboare undeva

Dar s’au oprit aici

Inima mea e un detaşament

Uitat în munţi

Înconjurat de inamici

Mintea mea e o puşcărie

Unde sunt încarceraţi

Cei mai periculoşi criminali

Fără nici un paznic

Lumea mea e un film

Fără titre de final

Viitorul meu e un râu

Din ocean spre munte

Îmi place să fie aşa

Aş vrea să fie altfel

‘LUMEA ASTA E FRUMOASA PENTRU CA ÎN EA EŞTI TU’

(inscripţie de pe un panou publicitar)

balada toporului ( Drumul spre Tibet)

Balada toporului

Un topor rupea un copac

Cam aşa a căzut pădurea

Cine e de vină

Toporul

Dar toporul era singur

Iar copacii mulţi

Sau poate omul care ducea toporul în pădure

Sau poate furtuna că n’a venit să oprească omul cu toporul

Sau copilul care a spus că îi frig omului care ducea toporul în pădure

Poate copacul că nu avea scoarţa dintr’un metal mai tare ca metalul toporului care îl lovea

Ori Dumnezeu că l’a creat pe om suficient de deştept încât să’şi facă un topor

Ce mai contează

Oricum copilul sa dus sătul la război şi a murit de foame

Iar omul care a lăsat un copac să’I amintească de pădure s’a ascuns sub el de furtună şi l’a ucis fulgerul

Şi copacii au putrezit devenind îngrăşăminte pentru alţi copaci

mâni (din *Drumul spre Tibet*)

Mâni

Prin câte mâni trebuie să treci

Ca să ajungi la mânile de care

Să nu mai vrei să te desparţi?

Opreşte’mă!

NINGE (pentru Bacovia)

Ninge

vântul te usucă

apa te linge

n-am nici o ducă

ninge

viforul te prinde

mânele-n urzici

fulguie-n colinde

ninge

totu-i in noiene

fierbinte m-atinge

adorm dintr-o lene

ninge

zăpușit cad pe zăpadă

picături de sânge

la tine-n ogradă

ninge

lupii in mine urlă

de zboară alice

turbez in formă pură

ninge

mă trezesc in bezna

cineva mă-npinge

că am luat toată perna

ninge.

ZIGZAG (din *Drumul spre Tibet*)

Zigzag

Noi ne mişcăm în spirale

Pe toate nouă să le trec

Cei şapte demoni să’mi danseze

În drumul meu spre Mecca

Tibetu’i undeva aproape

Eu cred că uit şi’nebunesc

Poezia asta’i pentru dânsul

Ăl pe care’l nenorocesc

Cine’i tipul din oglindă

Sângerând trag pân’la mal

Un tren ş’un avion

Aseară’au doborât un cal

Fum şi vin femeia goală

Mi s’a încleştat în cap

Îl urăsc pe arhitectul

Care’a desenat acest zigzag

Depăşit de atmosfere

Delirez în plin vagon

Pe noi toţi ne duc la moarte

Şi nu vine’a naibii somn

Sa născut la mine’n creier

Un cuvânt nepronunţat

Şapte demoni să’mi danseze

În patu’n care’am vomitat

Spovedanie (punctele pe i)

Da, cred că sunt un bărbat frumos
Nu,  nu sufăr de narcisism
Da, îmi plac lucrurile bune
Nu,  nu mă consider un snob
Da, îmi place să fac sex
Nu, nu m-aș culca cu oricine
Da, cred că No Shagga e cea mai originală trupă din țara
Nu, nu scriu mai bine ca ăștea de la Republica
Da, continui să afirm că sunt unu din cei mai talentați actori din Europa
Nu, încă nu merit premii
Da, am iubit în felul meu toate femeile cu care am fost
Nu, acum nu m-aș întoarce la niciuna din ele
Da, vreau copii
Nu, nu vreau să îmbătrânesc în Moldova
Da, sunt tolerant
Nu, nu plac mediciii, popii, polițiștii și politicienii
Da, am consumat doguri
Nu, nu cred că asta merită
Da, îmi place să fiu în centrul atenției
Nu, nu cred că cineva are dreptul să mă judece
Da, toate le fac cu mânile mele
Nu, nu fac dragoste cu banii
Da, sunt foarte vulgar
Nu, n-aș bate o femeie niciodată
Da, cred că bărbații noștri nu au coaie
Nu, nu cred că e numai vina lor
Da, spun minciuni uneori
Nu, n-aș minți pentru favoruri
Da, sunt mândru
Nu, nu sunt vanitos
Da, cred în Dumnezeu
Nu, nu cred în prietenie veșnică

Am încercat să fiu clar
Și să terminăm aici cu asta
Poți spune orice
Dar să știi că eu recunosc
Păcatele mele

Tu când îți curăți dulapul
Și scheletele mâncate de molii
Îți zâmbesc libidinos
Nu crezi că s-a împuțit
Și că e timpul
Să spargi bubele cu puroi?

nevroza ( razna uneori)

nevroze

sunt un maniac
obsedat sexual
și dezgustator
sunt un mizantrop
și un nimeni
de aia o să devin
cel mai vestit antierou
ca cei mai buni regizori
să-mi analizeze
opera lipsită de valoare
criticii literari
să mă înece în comparații
cu artiști pe care nu-i cunosc
pereții să fie murdari de mine
iar eu să fiu desemnat
cel mai vanitos din univers
și când creierele voastre
vor fi săpunite suficient
ca să recunoașteți
că nu mă cunoașteți deloc
pentru că nimeni nu știe ce va face
când va vedea al 9-lea val
eu din mormânt
o să vomit culorile adunate ghem
pe scuzele voastre

eu pot să fac asta

acum spune-mi 

ce poți tu?

ne pupam c-an filme

ÎN ZIUA ÎN CARE
NU SE ÎNTÂPLASE NIMIC

despre futai , sex și dragoste

futai
o strângi
o rupi
te freci
se sparge
și gata

sex
o atingi
o săruți
transpiri
se sparge
și oricum gata

dragoste
o mângâi
o lingi
tremuri ud
strângi mai strâns
când se sparge
și vrei
să nu fie gata

........................
când am ieșit
vroiam doar să ne futem
când am ajuns
vroiam doar sex
acum că ai rămas
vreau doar dragoste

mă opresc în tine (imn)

făgăduiește-mi faguri
de râvnesc o revenire
în valuri viscolind
umplut de uluire

stocat în sine
caut canalele
zonele de comfort
răfuite în rafale

libido în litigiu
hai să lăsăm lupta
războiul să rămână
monumentul mâinei scurte

mă doare dorul
firesc e ca fericirea
să nu se dea deodată
la fel ca nemurirea

eu mă opresc în palmele tale
trec ca un metro prin vene
de simți cum inima răsfață
dozele de adrenalină

îți pare falsă orice frază
de parcă am mistuit minciuni
cuvânt cu cuvânt cum am clădit
temelia altei lumi

sunt fanaticul feroce
obsedat orbecăiesc
baladele, blazonul morții
cumva să pot să cuceresc

eu mă maturizez
oprindu-mă in tine
răspnsurile răsar
drin dragul tău pentru mine

mulțumesc miracol
că ai apărut lumină
în beznă bezmetic
asta așteptam să vină

cusută sub coaste
inima idioata
știe cu siguranță
cum să aleagă fata

eu mă opresc în tine
ca tancurile-n flori
când te stâng de mâină
mă umplu de fiori

generalii mei vor pace
steaguri albe prin păduri
să-ncepem iar de mici
să creștem maturi

plec podeaua-n fața ta
cred că te iubesc, dragă
hai să-i dezlegăm pe toți
care încă ne mai leagă

ca un creion în cutie
drept și sigur astept
ascuțitoarea ascunsă
la tine-n piept

eu te iubesc și gata
nu ne mai oprim deloc
uneltim un univers
doar pentru noi la mijloc

baladă pierdută
în căutarea metaforei perfecte
dar nimic nu se compară
tu nu ai antecedente.

SCRIBOMANIE (metafore perfecte nu-s)

muzică, sex, filme, cărți
facebook, snobi, poze, portrete
jeanși, bocanci, bodegi, poeți
NASA, șamani, pastile, casete

pumni, porecle, ură, milă
bube, patimi, proști, borcane
pix, caiet, bani, inutil
metafore, bâte, penis, coroane

blog, libido, curve, teatru
măști, maeștri, ucenici, războaie
pace, sânge, liniște, latră
soare, pete, terfe, coaie

păcat, spermă, geamuri, apă
stele, religie, frică, ceară
fală, postere, pereți, groapă
laudă, fobie, ospicii, ocară

cuvinte, lacrimi, șanțuri, speranțe
repetiții, amorțeală, migrene, canale
fum, glucoză, coaste, faianță
fructe, venin, parastas, anale

apă, foc, pământ, aer
curat, hrană, vene, valuri
ecrane, ochelari, căruțe, maier
miracol, infinit, lumină, lanuri


în umbra cuvintelor ascuns
ca soldații după țeavă
trag trăgaciul  tranc dușmanii
transform spicele în pleavă

scrisu ăsta-i o fobie
trag pe nas, plămîni și vene
peștii din toate oceanele
ruguri fac cu cosânzene

prins sunt în vâltoarea
apelor din genitalii
critici în oximorone
îmi corup generalii

metafore perfecte nu-s
cum nu-i perfect nimic în mine
motivul din care scriu
e că nu pot pune asta-n linii.



 

Selecție (asta nu e o poezie)

Tinca
Rebeca
Mila
Maria
Anastasia
Antonella
Lilia
Elissa
Dorina
Virginia
Tina

Laura
Alina
Olga
Victoria
Nadejda
Iuliana

Oxana
Tamara
Nicoleta
Cristina
Iulia

Nata
Tatiana
Diana

Fenomenală
E capacitatea asta
A noastră
De a putea
Iubi din nou.

pete pe soare (despre căldura care rămâne după tine)

cum îndrăgostiții spun
că vor muri unul fără altul
iar după au orgasme
de nenumărate ori
cu alții și altele
dragostea durează trei ani
spun cei care n-au iubit niciodată

mie mi-e frică să recunosc
dar au decoperit pete pe soare
și dacă e să fie sfârșitul lumii
din toate femeile pe care le-am știut
și le mai știu
eu aș vrea să mor în brațele tale

sunt ca un kg de marihuana
în camera unui narcoman
fără nici un chibrit în casă
închis pe dinafară
și tot ce-mi rămâne e să aștept
să se aprindă ceva între noi
și să nu se mai stingă niciodată.

periuțele de dinți

am doar bonuri de casă în portofel
mănânc un măr și-mi îngheață mâinile
ceva s-a spart acolo adânc
invers cresc tulpinele

schimb periuțele de dinți
aceleași cântece alte mesaje
vinovați sunt numai intelectualii
că ne iubim doar în colaje

vine finalu-n mintea lor
mie-mi amurte partea stângă
plămânii mei n-au să mai țină
tot drumul ăsta pân-la stâncă

se sinucid gândacii de bucătărie
te urăsc exact atâția câți te iubesc
fug pereții de sub picioare
am tras dar nu mă căiesc

arunc periuțele de dinți
gătesc ca să mănânce-n pace
cioplesc în tine trei cuvinte
"mie îmi place"