sâmbătă, 29 decembrie 2012

ceai (drumul spre tibet)


Ceai

Ceai să’mi faci iubito,
Ce’ai să mi te faci?
Când  perna noastră
Cuibări’va draci­?

Doamne, Zeii lor
Stăpânesc în pace.
Ceai aş vrea iubio,
Ce ai de’atâta taci?

Limbile papucilor
Iar s’au înnodat,
Dacă plec pe Marte,
Vei întreba de ce’am plecat?

Fă’mi te rog un ceai
Ce ai şi atât tot,
Să mai stau alături
Atât cât mai pot.

Că dacă plec pe Marte,
Marţi au spus că plec,
Cred că nici o dată
P’aici n’o să mai trec!

Nu ai apă, iubito?
Nici timp, că te grăbeşti?
Lasă, uită, pleacă
Rămâi, aşa cum eşti.

vineri, 28 decembrie 2012

antipoet ( drumul spre tibet)


Antipoet

Eu nu pot citi poezii
Pentru că mi se par false
Eu sunt o bucată de carne
În care a suflat Dumnezeu

Eu aş vrea sa plac poezia
Adică ceea ce scrii tu
Dar problema mea
E că mă plictisesc uşor

Eu duc războaie zilnic
Cu toţi numiţii mei colegi
Şi cu toţi poeţii care
Încă cred că scriu

Eu sunt un mizantrop
Cu accese de filantropie
Şi mă urăsc enorm
Pentru dragostea ce’o dau pe gratis

Eu iubesc poezia
Chiar şi ceea ce scriu ei
Pentru că literele n’au nici o vină
Că au fost aranjate aşa




buburuza ( drumul spre tibet)




buburuza

ea încă mă iubeşte
straniu sa ştiu
după toate câte au fost
şi cât de prost
pot sa fiu
ea încă mă iubeşte

iar timpul sapă
în piatră cu apă
capul mi'l crapă
probabil o să înceapă

ea încă mă iubeşte
toate în jur o spun
mai ales ploaia
când ne îndoaie
înainte de furtună
ea încă mă iubeşte

dragostea noastră
e o buburză
roşie
cu pete negre
şi zboară
de pe o palmă
pe alta

până se va opri
pe palmele noastre
mai aşteptăm puţin
uite vine

marți, 25 decembrie 2012

cineva de crăciun (spirit de sărbătoare)

cineva își face valiza
la o sută de pași
până la nuntă

cineva miroase a coniac
ș-a mandarine
înghite setos fum

cineva a plâns aseară
îi moare un om
prieteni vechi nu există

cineva a lenevit toată ziua
fără mâncare și fără bani
fără răspunsuri

cineva a ieșit
ca să se întoarcă
cu mâinile pe ceva

cineva urăște facturile
pentru că din pricina lor
în casă nu miroase a brad

cineva citește mesaje
dar nici un cuvânt
nu-i ăla pe care îl așteaptă

cineva scrie texte proaste
ca să-și promoveze
cumva bloggul

cineva stă cu rudele
care-i sunt rude numai cu vorba
își antrenează răbdarea

cineva face dragoste
ca mai târziu să facă război
cu același om

cineva alege cadouri
de toți banii care-i are
și oricum nu nimerește

cineva plânge
cineva râde
cineva tace
cineva vorbește

cineva de crăciun
se întoarce acasă
ca să nu mai plece

cineva de crăciun
pleacă de-acasă
ca să nu mai revină

iar eu adun cele mai bune texte
intr-o crestomație
cu fața mea pe copertă
un singur exemplar
cu the best of ronin
pentru un singur om
cu the best of tot

luni, 24 decembrie 2012

metafore perfecte nu-s ( necrăciunic )


metafore perfecte nu-s

castanii copaci de canabis
leproșii îl vânează pe Iisus
mie m-ie foame de tine
metafore perfecte nu-s

știu că cea mai frumoasă
femeie din lume-i a mea
si ca merita sa te opresti
cand te lasa umbra

îmi merge prea bine sau nu
dar ce înseamnă bine și cui?
când in prag înțelegi
că nu mai trebuiești nimănui

metafore perfecte nu-s

când melcii mei explodează
simt până-n ultima moleculă
adevărul rămâne oricum
minciuna în forma ei pură

când depășesc atmosfere
doar cu puterea minții
străbunii caută ieșirea
din temnițele subconștiinței

când în mine lupii urlând
își croiesc drum spre casă
la cât de aproape îs codrii
n-au cum să ne mai oprească

metafore perecte nu-s

duminică, 23 decembrie 2012

cancer pentru curioși (despre poet)



Cancer pentru curioși

Ca un general regradat
Ca un fizician retardat
Ca o pușcărie fără paznici
Ca un fanatic fără inamici
Ca un pornostar impotent
Ca un astmatic inconștient
Ca un profesor poreclit
Ca un președinte înlocuit
Ca o pădure uscată
Ca o copilă îndrăgostită de tată
Ca o linie de praf netrasă
Ca un predicator închis în casă
Ca o șubă roasă de molii
Ca o violată-n colțul școlii
Ca un erou secundar
Ca o mașină de scris cu litere de tipar
Ca un chirurg alcoolic
Ca un cablu telefonic
Ca un soldat pacifist
Ca un profesor de română comunist
Ca un prieten prietenul iubitei tale
Ca un eschimos în sandale
Ca un negru șef pe albi
Ca un futurist printre arabi
Ca o divorțată fără sex
Ca un regizor de montare în ampex
Ca un pianist prins în clește
Ca un braconier apărând peștii
Ca un scriitor fără idei
Ca un dresor de câini dresând lei
Ca un martir pe rug
Ca o femeie frumoasă de care toți fug
Ca un bolnav de cancer în ultima etapă
Ca un aisberg oprit în apă
Ca un copil curios lângă tensiune înaltă
Ca o minciună devenită adevărată

Poezia e un cancer pentru curioși
Simt cum îmi cresc în cap gogoși
E ca și cum ai merge gol printre urzici
De parcă ai avea în loc de plămâni doi arici

Eu n-o să pot altfel deja știu sigur
Deși poetul moare întodeauna singur

visez femei (te chem să ne batem)




Visez femei

Visez femei pe care
Le’am iubit la întâmplare
Pe rând în nopţile polare
Pe toate în coşmare

Visez femei cu care
M’am înecat în mare
Iar după fiecare ş’a ales
Drumuri solitare

Eu te chem să ne batem
Să ne batem cinstit
Să dau pumni în aer
Tu să’mi bagi unghiile’n gât
Eu să scuip sânge
Tu sa’mi urli că mai iubit
Eu te chem să ne batem
Să ne batem cinstit