Briceag Sau poezie inutilă (dedicata Tanei)

Condamnat la viaţă

Ordinar obscur

Impotent în gânduri

Desenez şi’njur

Nu cu tine acum

Deşi m’apucă zisu dor

Mi’am săpat mormânt

În televizor

Un briceag tatuat pe creier

Ca nu cumva să uit

Atâtea lupte câştigate

Dar un război pierdut

Atâtea femei după tine

M’au spart în mii de fire

Amestecând laolaltă

Şi ură şi iubire

Nu cred că voi mai scrie

Pentru că asta rupe

Şi sigur vrun beţiv

Odată o să le’astupe

Eu calc aceleaşi gropi

Şi ele se răzbună

Asta’i scrisoarea de adio

Mă înec intr’o lacună

Banal patetic scriu

Cuvinte de prisos

Nu ştiu de mai merită

Să mori nu’i chiar frumos

Ne pierdem şi frică

În beznă scuip seminţe de lumină

Gândacii din frigiderul meu

Poartă mândri vina

Promite’mi că vei fi fericită

Te rog doar atât

Sau mă iau la bătaie cu îngerii

Şi demonilor le sar în gât

Or piatră pe piatră nu las

Din lumea asta tâmpită

Dacă aflu vreodata

Că nu eşti fericită

Probabil ultimul meu text ţie

Creadă ce vor nimeni nu ştie.

Vibraţii

Mă’nec în cele două oceane

Şi valurile toate’n vibraţii

Îmi răsună’n timpane

Nu mai vreau să revin la mal

Respir aerul tău

Şi bolnav de tine

Aştept al 9’lea val

Am căutat ceva cu ce să te compar

Dar în tot universul am căutat în zadar

Te ating cu mâinile astea murdare

Am vrut sa’ţi dedic cea mai bună poezie

Dar nu mai pot scrie

Şi ce’s cuvintele dacă nu apa pe care cu urechile o bei?

Filmele pe care n’o să le mai văd

Cărţile pe care n’o să le mai citesc

Jocurile în care n’o să mai joc

Clipele pe care n’o să le mai retrăiesc

Vibraţii îmi trec prin maţe

Când te strâng în braţe

Vibraţii

Au tăiat copacii

Au golit pădurea

Au înebunit soldaţii

Iar eu te caut aiurea

Cea mai proastă poezie (dedicată femeilor)

Şi mi’am zis

Ele înghit copii

Ele îşi dăruiesc virginitatea stâlpilor de telegraf

Ele visează penetrări abusive

Ele au început războaie

Ele ne vând ca să ne răscumpere

Ele ne omoară ca să ne nască din nou

Ele arată bine în doliu

Ele vor absolutul

Ele …

Ele au obosit sa mai fie

Mame

Fiice

Surori

Iubite

Ele s’au plictisit să mai lupte

Pentru că ştiu

Că oricum vor câştiga

de drum (varianta finala)

De drum

mă rupe la murături, tu mă’njuri, la televizor oameni suri,
ca să’i spargi pe toţi nu’ţi ajung nici pumni, nici gloanţe, nici puli,
mi’o bat şi’o trag, urinez din prag, le adun pe toate la un loc şi le pun capac
într’o zi am să răspund pentru tot ce’ţi fac
îmi ard plămânii, îţi visez sânii, am în loc de creier cercuri pătrăţite’n linii
cred că ar trebui să dorm puţin, rămân la tine
legat de astea ca muntele de Prometeu, ca negru de curcubeu
te iubesc  atât de mult încât aş scoate cu limba cheile din WC
beau vin, I’un chin, îţi citesc poezii care nu’mi aparţin
ficatul meu deja nu mai crede in destin
mi’am ros genunchii de covor, am transpirat si gafii ca un trecător
vomit ca să nu spui că’s zgârcit, îmi urli că m’ai iubit

am trecut prin tine ca un tanc prin labirint

hai că mă strâng, aproape plâng, dau cu capul de peretele din stânga, taximetriştii trec pe lângă

amintirile mă rod de parcă aş lua pumni in bot

mai subţire ca un ciot, pe ultima suflare îţi spun asta’I tot

de un calm admirabil, râd penibil, ca să zici ca’s insensibil

tututror le zic că mă simt minunat dar mă simt oribil

mi’e greu să spun, mă adun, îţi urlu din drum, te’am iubit si te voi iubi ca un nebun,

ne vedem in alte lumi intr’o luni

hai pa, pa, ma suni

hai să tăcem si să bem să ne sufocăm

e ultima oară când ne mai vedem

hai să fumăm şi să dansăm pe tot ce dau pe FM

la şapte jumate am billet la tren!

Odă pentru Tata

(cu tot respectul care îl poartă un bărbat pentru altul)

 mi'e milă şi silă de mine uneori şi sunt sătul

Azi a plouat

Nu ca să ne spele

Nici o ploaie n’o să curăţe

Sufletele de noroi

A plouat din mila Domnului

Pentru oraşul ce începea să se descompună

Iar eu pierd oameni

Azi am pierdut aproape doi

Unu din complexe proprii

Şi altul din complexele

Curvelor din sistemul trecut

Urmaşii Romei socialiste

Iar eu mi’am amintit de tata

Ş’am plâns ascuns

Ca nimeni să nu poată

Să mă pună’n liste

-Nui poţi împăca pe toţi

Mi’a spus tata

Când încercam să’l urc în sanie

Şi să’l aduca acasa

Ca să nu’ngheţe’n drum

-Cei mai buni mor primii

Mi’a spus tata

C’o sticlă de votka

Şi şanţuri în obraji

După ce pierduse ultimul om bun

Tata

Fost hoţ de cai

Puşcăriaş

Meşter

A spart sistemul de zeci de ori

Şi zeci de capuri sparte

Azi stă în genunchi

Un fost erou

Cu mâinile’ncleştate în pământ

Oameni care’i pupau mâina

Acum l’au dat  deoparte

Ce îl face pe un cerb să’şi scoată coarnele şi să le pună pe perete?

Ce îl  face pe un cal să’şi părăsească câmpiile şi să care pietre?

Ce îl face pe un leu să’şi radă coama?

Ce îl face pe un pui de cuc să’şi iubească mama?

Un lup poţi să’l deprinzi să latre

Dar n’ai să’l dezveţi să urle

Tata mi’a spus că se spânzură

Căţărându’se spre turle

Şi n’are să o facă ştiu

Uite cum devin tata din fiu

semn

Semn

Sau insomnia

Adusă de perna transpirată

Sau ţânţarii

Cu operele lor de artă

M’au trezit la ora fix

Şi iată

Cred că’i un semn

Că cineva mă place

Mai mult decât credeam

Râmân să aştept ce va urma

 La urma urmei trebuie sa fie cineva

tot ce câştigi în luptă e un nou duşman

Cu interiorul în exterior

Azi mi’am amintit de ziua

În care mi’au sărit capacele

Şi nu sunt un om rău

Chiar sunt prea bun aş spune

Dar cine în pizda pulii

Îs toţi ăştea care mă ştiu mai bine decât

Mă ştiu eu?

Cu analizele lor despre facerea lumii

Care mă scot din ţâţâni

Şi nu sunt un misogin

Deşi uneori cred că femeia se cam prosteşte

Dar ce’i cu parerile astea marasmatice despre

Bărbatul deştept?

Şi aşa aş urla în plină stradă

Ca să mă audă toţi prietenii tăi

Eu Ronin

Mă fut în părerile voastre preconcepute

Eu Ronin

Chiar tăiat de sabie

Cu dâre de sânge şi ochii în văpăi

Mă fut în liniile voastre de tramvai

Numite arta contemporană

Eu Ronin

O să ies din balta în care credeai că mă înec

Iertate să’mi fie cuvintele de prisos

Dar  asta e unica metoda să mă înţeleagă

Numiţii deştepţi din afara înţelepciunii mele

şi stiu că nu câştig decât duşmani
din toata aceasta luptă
sau viitor război
doar că uneori Doamne îmi crapă ceva sub coaste

Şi nu sunt un om rău

Şi nici zaviste nu am în mine

Dar cine în pizda pulii

Îs ăştea care spun

Că mă ştiu atât de bine?