antierou (sau despre judecata de aici)

Antieroul unei naţiuni

Ceea ce spun acum

În plină capacitate a facultăţilor mentale

În încercarea de a depăşi instinctul animalic

Folosind toată informaţia stocată sub creştet

Ajutat de insecte, animale, păsări şi peşti

E rezultatul violenţelor cauzate de timp

Iubim toţi diferit dar urâm la fel în schimb

Nimic mai mult decât nimicul multaşteptat

Monştrii mei sacri sunt pregătiţi de atac

Trebuie să jertfim ceva din noi

Să declanşăm ultimul război

Să distrug tot ce mă trage înapoi în apă

Am mâinile pregătite ca să’ţi desfac capul

E prea multă lipsă de culoare în curcubee

Ei au stele tatuate iar eu adun calea lactee

Aceşti fanatici nu pot fi ucişi decât cu fanatism

Cineva oricum va pierde fără fatalism

Priveşte’mă în ochi eu sunt cel ce te omoară

Dacă înţelegi motivul n’o să doară

Nu plânge şi nu ruga nu e loc de milă

Nu sunt decât un antierou într’o lume sterilă

Adio 

pulover (sau despre toamna si metamorfoza)

Pulovere

Toamna

Mai am sare în urechi

Nisip in papuci

Marea în ochi

Revolverele încărcate cu amintiri

Din vara asta

Care ma maturizat

Sunt primele simptome

Că nu mai sunt la fel

Azi mi’am luat pulovere

Mă pregatesc de toamna

Pe care n’am vrut’o niciodată

Iar acum o aştept

Metamorfoze

În natură şi în mine

Ne maturizăm diferit

Deşi îmbatrânim la fel

Mi’a luat douăzeci şi cinci de toamne

Să înţeleg

Că puloverele trebuie luate din timp

Iar restul vine atunci când te aştepţi

Degrabă

Odată cu copacii despuiaţi

Vor muri în noi

Cum au murit muştele şi ţânţarii

Duşmanii somnului meu

Toate cuvinetele

Din ultima mea vara

De adolescent

E puţin frică şi milă

De mine

De toamna asta

Dar totuşi arăt perfect

În puloverele pe care mi le’am luat.

celuilalt din tine ( el stie mai bine decat credem noi)

Cel din tine

Ascuns în burtă

E fericit să ştie

Ca sunt aproape

Dar de fiecare dată

Când mă simte dă picioare

Straşnic de mici

Dureros de tare

Iar eu cânt

Prea tare pentru tine

Deşi încet pentru noi

Transform liniile

În pătrăţele

Ca să le tai unghiurile

Şi să ţi le fac cadou

Să văd ce spune

Cel din tine

De dialogul dintre noi

Nu ştiu dacă vreau ce spun

Şi nu ştiu dacă spun ce vreu

În noi întodeauna cineva dă picioare

Când află că suntem prea aproape

De adevăr

Dar adevărul e ceva subiectiv

Spun cei ce au depăşit sinele

Totuşii copii nu mint.

dorinta (pana nu o indeplinesc nu mor)

Dorinţa

Vreau o casă pe malul oceanului

Să văd cum marginea lui

Înghite şi scuipă soarele

Să ridic castele din nisip

Şi să aştept să vii tu prima

Până nu le spală

Să curgă prin amintirile mele

Fără să lase pietre

Vântul să’mi usuce buzele

Ca tu să le poţi umezi din nou

Iar pescăruşii

Să cânte copiilor noştri cântece de leagăn

Furtuna care va veni inevitabil

S’o întâlnesc cu zâmbet pe buze

Să urlu atunci cât mă ţin rinichii

-       Uite Doamne, am avut şi eu o dorinţă şi mi sa îndeplinit!

bucur(că) eşti (nu imnu unei capitale)

Bucureşti

În Bucureşti străin acasă

Discuţii despre sex, politică şi artă

Arhitectură şi Metro

În localul cu cea mai bună deservire

Şi cei mai proşti pereţi

Pe Dianei 4

Vomit într’un apartament

Şi dorm în altul

Îmi revin după o vară

De după vara trecută

Tai toate cozile

Dau foc podurilor

Şi sterg din liste oameni

Mai buni decât răi şi mai răi de cât

Aş fi vrut

Dar

Vineri am atins culmile fericirii

Şi Bucureştiul

Mă face mai bun

Mai ales ştiu

Că mă duce la mare

Iar marea spală

Nu mai e drum înapoi

Când vezi atâtea lucruri noi

Şi poezia asta nu e un imn

Unei capitale

E despre altceva

Să ştii.