luni, 27 august 2012

bucur(că) eşti (nu imnu unei capitale)

Bucureşti

În Bucureşti străin acasă
Discuţii despre sex, politică şi artă
Arhitectură şi Metro
În localul cu cea mai bună deservire
Şi cei mai proşti pereţi
Pe Dianei 4
Vomit într’un apartament
Şi dorm în altul
Îmi revin după o vară
De după vara trecută
Tai toate cozile
Dau foc podurilor
Şi sterg din liste oameni
Mai buni decât răi şi mai răi de cât
Aş fi vrut
Dar
Vineri am atins culmile fericirii
Şi Bucureştiul
Mă face mai bun
Mai ales ştiu
Că mă duce la mare
Iar marea spală

Nu mai e drum înapoi
Când vezi atâtea lucruri noi
Şi poezia asta nu e un imn
Unei capitale
E despre altceva
Să ştii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu