vineri, 27 septembrie 2013

veneam dinspre mare ( povestea unui ronin cu fiica shogun-ului)

veneam dinspre mare
se pare
tu erai dupa zid
din partea ta
se vedeau doar muntii
iar eu veneam dinspre mare
se pare

nenumarate bande de tilhari
si tintarii
mi-au rupt vislele
asa ca am continuat sa
vislesc cu sabia peste
nenumarate bande te tilhari
si tintari

ajuns pe mal cautam cararea
spre intrare
lasam un drum din
picaturi de sange ca
sa stiu unde-i apa
acum ajuns pe mal cautam cararea
spre intrare

bateau atat de tare
tobosarii
ca toata paza cetatii
speriata isi intinsera
arcurile si nervii in zarva
bateau atat de tare
tobosarii

un barbat n-are voie sa moara
in zadar
am urlat cat ma
tineau rinichii sparti
iar sabia imi amortise-n cot
un barbat n-are voie sa moara
in zadar

ochii tai a cita oara
ma masoara
umezi ca orezul de balta
toate liniile tale au meritat
fiecare respiratie si
ochii tai a cita oara
ma masoara

degetele lor au inceput sa doara
pe sfoara
simt in carnea mea
munca cutitelor care
au ascutit aceste bete
degetele lor au inceput sa doara
pe sfoara

te-au speriat caprioara
coboara
credeam ca vor deschide
portile si ca in visul nostru
vom trece fluviul dar
te-au speriat caprioara
coboara

veneam dinspre mare
se pare
doi morti printre sageti
iar dupa zid s-ascund
cerbicia lui si muntii
veneam dinspre mare
se pare

de ce in noaptea aia
ai iesit la plimbare?












joi, 12 septembrie 2013

acest text este un poem. acest text NU este o poezie.



țînțarii răbdători au așteptat să se termine efectul pastilei ca să poată și ei ataca.
eu am visat că nu pot intra într-un magazin. am visat că lovesc o femeie. am visat  că ne ciocnim cu melancholia.
pe tine te doare burta, iar eu am băut atîta ceai că nu mai pot adormi.
pisica vrea la wc de fiecare dată cînd merg și eu.
vecinii pornesc liftul atunci cînd mă culc, de parcă așteaptă să mă întind în pat ca să poată și ei veni acasă.
tu devii nervoasă cînd tac.
mi-a scris un prieten din bucurești și mi s-a făcut așa un dor de el, de țuică și de metro.
e patru dimineața.  afară niște fete bete rag.
eu și vadim online. nu vorbim. doar știm că suntem online. știm că nu putem dormi din diferite motive. prietenii știu când să nu-ți pună întrebări stupide.
urăsc țînțarii și faptul că am pașaport albastru.
urăsc indiferența și mirosul neplăcut din gura interlocutorului.
cînd iau căștile în mîni am l în dreapta și r în stînga întodeauna. conspirație.
în două săptămîni fac 26. la 27 morrison, joplin și hendrix erau deja legende vii.
mie îmi amurt picioarele și mînile. sîngele circulă mai greu. caut o scuză în asta.
în unele zile vreau să-mi fac un joint și să-l ud cu rose, apoi să umplu cada și să mă ascund în apă. în zile ca asta.
sunt zile în care vreau să fac ceva, dar nu fac nimic. în așa zile le spun tuturor că scriu și stau așa ore întregi cu pagina word deschisă în fața mea și cu un singur punct sus în colțul din stînga.

noi tot suntem puncte, doar că unii din noi au fraze în fața lor.

duminică, 18 august 2013

mamele simt greutatea copiilor

mamele simt greutatea copiilor !
mamele simt greutatea copiilor ...
mamele simt greutatea copiilor .
mamele . simt greutatea copiilor .
mamele simt greutatea copiilor .
mamele simt greutatea , copiilor ?

miercuri, 14 august 2013

poemul vecinilor mei

vecina mea continuă să creadă că are 25
deși nu-i mai are cam de tot atîția ani
vecina mea arată penibil
în dorința ei de a fi o MILFă

vecinii mei din față au un fiu alcoolic
pe care-l dau afară din casă
apoi îl cheamă înapoi și
iar fac același lucru

vecinii mei de sus au un fiu narcoman
( un tip care l-a citit în întregime pe Dostoievski)
care știe de toate daunele pe care le
provoacă heroina și cocaina
dar continuă să viseze la o mică doză
citesc asta pe degetele lui

vecinii mei de jos au un copil mic
uneori ies să-l plimbe
dar niciodată nu i-am auzit vorbind între ei

vecinul de după perete cîntă romanțe sovietice
vecinul meu fumează Astra
vecinul meu înjură în rusă de români și în română de ruși
vecinul meu nu vrea să moară

interesant cum le par eu lor?

eu care m-am născut la țară
oricît n-aș citi sau scri
rămîn un copil născut la țară

eu care am coșmare că în apartamentul vecin
mă voi trezi și va fi deja o nouă
Andy's Pizza sau La Placinte

eu care n-am descoperit un drog mai bun
decît prășitul dimineața cînd răsare soarele

eu care zic *bună ziua*  tuturor și
care cu mirare absoarbe certurile din troleu

oare cum le par eu vecinilor mei?
ce boală am eu în ochii lor?

oare sunt și eu atît de singur?

e greu să fii vecin cu vecinii.

vineri, 9 august 2013

hai să mergem undeva în oraș (dedicată D.G.) cântec.

hai să mergem undeva în oraș
să fiu beat la colțuri de stadă
să cad sub mașini cârcotașe
să tac tot ce ținem în cadă

hai să stăm la balcon nemișcați
să petrecem luminile-n beznă
să ne bată-n geam hulubii exilați
să-mi culc capu-n palmele-ți perne

hai să nu mai plângem nimic
să simt cum îmi crește copilul
să-mi devină amantele tic
să cînt vocea ta-n triluri

hai să stăm întinși chiar aici
să treacă prin noi trenul
să petrecem cu basme calicii
să ne bem însetați oxigenul

hai să clădim bucătării
să le punem piatră pe piatră
să-i lăsăm absorbiți de mizerii
să-ți veghez somnul iconolatru

hai să ieșim undeva în oraș
să filmăm cum putrezesc străinii
să te calc pe ultimii pași
să te știu în palmă linii

hai să mergem undeva ...