sunt ca un alergător pe distanțe mari
care nu poate nicidecum depăși o sută de metri
sunt ca al 4-lea copil într-o familie de chinezi
rămân vinovat că m-am născut acasă
sunt ca un matador care-și asumă vina războaielor
atunci când se citește în ochii frumosului mort
sunt ca un pădurar care visează-n fiecare noapte
copaci care-i taie picioarele
sunt ca un căpitan de submarină
care plânge când se ridică cu liftul la ultimul etaj
sunt ca un cocalar la un concert simfonic
mă apucă isteria cu fiecare octavă ridicată
sunt ca un veterinar care-i face operație fiului său
pentru că alți medici nui mai dau șanse
sunt ca un tată divorțat
care așteaptă sâmbăta viitoare
nu mai pot suporta primăvara
pentru că ea mă urăște
iar eu nu pot nici măcar atăta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu