melancolie

melancolia s-a așternut
ca un câmp de grâu
văzut din ochii păsării
împușcate

melancolia a venit
ca un sunet în liniște
a tăiat cuvintele-n bucăți
de carne în salată

melancolie la sfârșitul primei veri
urme lăsate-n ciupici
după ploaie
ștampile pe podea

azi e ziua în care
vreau să scriu până adorm

noapte bună

ploaia

Scapără

Fulgeră

Tună

Tună

Scapără

Fulgeră

Fulgeră

Tună

Scapără

Începuse să plouă

Oricum

Știam că va ploua

Ploaia e ca o femeie

Vine când vrea

Pleacă când obosește

Ploaia e ca o femeie

Dorește dorința bărbatului

Iar eu vreau să plouă

Asta mă duce la scris.

freestyle 1

sunt tras la față
mai trag în lanț
poponarii iau la clanț
asasinii fac noduri din mațe
viața vine cu viteză
îi dau un pumn în față
și bună dimineața dragă
gaura asta-i prea largă
îmi bag ambele picioare
și sar ca un cangur
mă băgați în seamă
eu vă bag în zeamă
maneliștii îmi citesc textele
ca pe o rugăciune
eu fac poezie pentru toată lumea
cum mă cheamă
cred că știi deja

încep a doua strofă
catastrofa vine mâncând
eu cânt cântând
gândesc gândind
sunt ultimul din primul rând
tu ești șarpele pe care-l cresc în sân
da eu nu-s altruist
la prima greșeală-ți lipesc un pumn în plisc
și te las să asculți al meu disc
pe la cenacluri
mă fac farmal poeții
dar eu cu băieții mei fără pereți
renasc din ruinele cetății
n-ai cum să mă oprești
e prea târziu
sunt prea viu
ca să mor
chiar dacă va fi să fie o fac cu chiu
cu vai
ia stai
suntem în luna mai
iar eu am mii
copii mei vor duce faima mea altor copii

și mi-am zis

și mi-am zis
moartea nu-i decât un vis
stând întins
în televizorul scos din priză
pe locul unde obișnuia să dormă călăul acum ucis
binele-i drumul spre răul din paradis

și mi-am zis
nu fac asta dinadins
m-am prins
în ușa întredeschisă
dar nu mă las învins
să moară Sisif
el are o piatră de-npins

și mi-am zis
nu-s lat în spete
dar când cad pe spate
simt pământul deoparte
respirându-mi în coate
iubesc libertatea
cum iubesc orbii noaptea

și mi-am zis
voi înota în lapte
până-l fac caș și-mi scot celălalt terente
din cealaltă parte
nebunul atacă regatul
cu o singură carte

povestea lui T. Altruistul

T. era un altruist înrăit

credea în legea atracției

în faptul că binele

naște bine

și că doar dragostea 

ne poate salva

de aia el cumpăra

și soției și amantei

același cadou

iar de sărbătorile de iarnă

nu lăsa câinii peste urători

el pur și simplu

nu le deschidea poarta

T. era un adevărat creștin

purta cruce la gât

se ruga înainte de masă

și înainte de somn

iar de sărbătorile religioase

plătea sauna pentru părinte

iar pe martorii altor

confesiuni religioase

nu-i împroșca cu pietre

cum făceau alți altruiști

el pur și simplu

lăsa câinii să vorbească

T. era un altruist convins

de aia când a aflat că are cancer

și că va muri

s-a supărat pe Dumnezeu

și a dat foc la casă

nu-i cinstit așa

își spunea el

în mintea lui

când trecea cu mașina

pe lângă un cerșetor

iarna

nu-i cinstit așa

să murim la fel

și eu și cerșetorul

T. era un altruist înrăit

de aia îl porecleau

T. Altruistul

iar după ce a ars în casă 

cu tot cu bani

și cu altruismul lui

oamenii au început

să bârfească

că 

cică era zgârcit

nu-i cinstit așa

urla sufletul altruist

nu-i cinstit așa

spuneau cinstiții.