urăsc iarna

urăsc iarna

pentru glodul

de după zăpadă

discuțiile despre primar

drumuri și politică

urăsc iarna

pentru facturile

hainele și oboseala

picoarele ude

și fețele roșii

urăsc iarna

pentru că m-am maturizat

nu mai pot să duc sania la deal

ca mai apoi s-o las la vale

logica nu mă lasă

să depășesc lenea

urăsc iarna

pentru că nu vreau nimic

nici să fiu

nici să fie

urăsc iarna

sincer și nevinovat

cum un adolescent își urăște părinții

urăsc iarna

pentru că tu mă iubești

iar eu urăsc iarna.

HAI SĂ DANSĂM

hai să dansăm
până picioarele mele
vor deveni ale tale
și invers

hai să dansăm
până demonii mei
se vor trezi cu penele
aripilor
între colți
iar îngerii tăi
vor mirosi a beznă

hai să dansăm
euforic amețiți
să cadem
peste mesele lor
să pupăm străinii pe buze
să ne batem cu cei mai buni
prieteni
acum cât încă n-au devenit dușmani

hai să dansăm
pur și simplu
simplu și pur
sub muzica noastră
sau sub muzica lor
sub orice muzică

hai să dansăm
până picioarele noastre
se vor lipi de podea
iar noi vom scuipa sânge
inspirând aerul transpirat

hai să dansăm
pâne ne vom transforma
în vapori de aer
iar ceilalți cai
flămânzi ne vor inhala

hai să murim dansând
în plămânii lumii.

axe (inevitable)

an axe was cutting a tree

and that’s how the forrest was gone!

Blame on the axe?

The axe was single ,

The trees-outnumbered;

You may then rather blame that man who owned the axe?

Or maybe the storm for didn’t start at the right time to stop the man with an axe?

The child maybe,for he said he’s hungry to the man who went into the forrest with the axe?

the tree maybe, for it might have had a fullmetal crust?

Or maybe god for he created man too skilled to make himself an axe ?

Finally there’s no point to blame when the child went to war satiated and  died by hunger;

While the man left a single tree to remind him the forrest, then hidden below by the storm and got killed by the lighthing;

And the trees left decay to feed the youngher trees.

dedicație idolului (pentru Lorcenkov )

ieri l-am văzut pe lorcenkov
cică se vorbește prin târg
că merită văzută așa personalitate
și mă vede dumnezeu
dacă își punea foițele in raniță
și-și chema un taxi
până la sauna plătită de tkaciuk
reușea să-i tragă o labă
sau poate un 69
iar noi țăranii moldoveni
am fi revenit la oile noastre
și textul ăsta mojicesc n-ar fi apărut
poate niciodată

dar știi
oamenii nu pot rămâne oameni

recunosc acest
gnom în pantaloni de pederast
moldovan pentru slavoni
vibrator pentru tînara generație
a nepoților foștilor ligăi comuniști
își citește bine textele
chiar cu mult umor
și cu personaje bine dresate
un foarte bun hoț de idei
poate chiar că merita
dacă nu era și el o caricatură a caricaturii

mama spunea odată
(și poate va spune-o și despre acest text)
*de tăceai filosof rămâneai*
iar mamele au dreptate
câteodată prea multă

eu n-am nimic cu arta
eu n-am nimic cu poezia
eu n-am nimic cu republicile
eu n-am nimic cu rușii
nici cu moldovenii

de aia o pot spune sincer
eu nu am idoli
pentru că ei când sug
mușcă
iar eu devin nervos când doare.

am devenit un clișeu

am devenit un clișeu
în urma oamenilor pe care i-am trăit
din care am furat bucăți
m-am pierdut undeva în pustiul din ei
sau în fermecătoarea viață străină
prin muzică și filme și culori
am devenit ceea ce vor alții să vadă
m-am născut din suferință
dar m-am transfigurat în imaginile lor perverse

am devenit un clișeu
în textele de care fug
n-am vrut să-i citesc ca să nu-i copii
dar ei scriu prea repede și prea mult
e imposibil să ții piept avalanșei
de unul singur

am devenit un clișeu
un personaj din filmele indiene
pardesiul în ploaie
scrumul lângă prezervativ
mesajul necitit
lacrima pe obrazul femeii
banul în buzunarul de la piept
mirosul ciorapului sintetic

am devenit un clișeu
care se vrea metaforă
într-o zi îți promit
voi fi metafora
care va deveni clișeu