sâmbătă, 12 ianuarie 2013

forța autodepășirii (nu-i drog mai drog ca viața)

ceea ce ne fericește azi
ne va nenoroci mâine
iubiții se vor transhumanta-n bastarzi
fluturii vor fi hrană pentru râme

patimi pustii trecute-n viteză
flegme pe podea și creieri pe asfalt
urlete-n avânt de pe faleză
pojar pe palme pe față și-n pat

ne orbesc plăcerile trupești
orbecăim sălbatici printre oase
ne închidem în sicrie libidinoși pești
și pierdem clipele cele mai frumoase

plutești pe fum până-n beții cumplite
transformi zile-n nopți iar nopți în gelozie
fierbi sângele și-n clocot arunci în el cuțite
te caci și piși pe ambrozie

tot drogu-i adevăr minciunos
satanice fețe ne vor prăpădiți
 maculatura asta ne-a făcut neputincioși
dumnezei perfect nedospiți

onoare, demnitate, disciplină
tradiție, curățenie, orânduire
unica cale care duce spre sublim
e atacul poftelor prin autodepășire



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu