Copii albaştri
Întuneric în lipsa luminii
Puncte sau pete albastre
Oase îngropate la suprafaţă
Conţinut fără substanţă
Triburi trecute peste
Schimb două de azi pe un mâine
Lupii latră câinii
Ascunşi la milioane de verste
Nemuritorii învaţă
Să renască în fiecare dimineaţă
Apa inundă crestele
Muzica îmi transformă pătratele’n linii
Bulbuci de sânge desfac capacele
Capului meu narcisist
Înfăşat în unghii de păsări răpitoare
În colţurile camerelor de cazare
Se naşte visul meu budhist
A te pune să’mi pupi picioarele
Ochii mei văd prea multe
Văd chiar urâtul din frumos
Şi tremurul izvoarelor sus în câmpii
Şi venele din picioare’n pământ cafenii
Fusul orar e prelungire de os
Sunt atât de fericit încât chiar pute
Te’am făcut să te simţi bine
Ucigîndu’mi copii pe pereţi de cauciuc
Ţinând monştrii adormiţi în litigiu
Cînt partea sonoră numită capriciu
Urele din gură’n gură din haiduc în haiduc
Eu nu sunt orişicine
Sunete bizare îmi gâdilă stomacu
Şi’s pregatit de filme azurii
Şi ultimul asfinţit din prima zi de viaţa
Eu n’am bocit pentru că’mi era greaţă
De ce spune inima şi ce dictează capul
Mănânc bumboane
Din tomberoane
Urmaş în goană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu