Condamnat la viaţă
Ordinar obscur
Impotent în gânduri
Desenez şi’njur
Nu cu tine acum
Deşi m’apucă zisu dor
Mi’am săpat mormânt
În televizor
Un briceag tatuat pe creier
Ca nu cumva să uit
Atâtea lupte câştigate
Dar un război pierdut
Atâtea femei după tine
M’au spart în mii de fire
Amestecând laolaltă
Şi ură şi iubire
Nu cred că voi mai scrie
Pentru că asta rupe
Şi sigur vrun beţiv
Odată o să le’astupe
Eu calc aceleaşi gropi
Şi ele se răzbună
Asta’i scrisoarea de adio
Mă înec intr’o lacună
Banal patetic scriu
Cuvinte de prisos
Nu ştiu de mai merită
Să mori nu’i chiar frumos
Ne pierdem şi frică
În beznă scuip seminţe de lumină
Gândacii din frigiderul meu
Poartă mândri vina
Promite’mi că vei fi fericită
Te rog doar atât
Sau mă iau la bătaie cu îngerii
Şi demonilor le sar în gât
Or piatră pe piatră nu las
Din lumea asta tâmpită
Dacă aflu vreodata
Că nu eşti fericită
Probabil ultimul meu text ţie
Creadă ce vor nimeni nu ştie.
asta chiar e bună. asta chiar place. asta chiar merită comentarii fără prea multe comentarii.
RăspundețiȘtergere