luni, 30 iulie 2012

Odă pentru Tata





(cu tot respectul care îl poartă un bărbat pentru altul)
 mi'e milă şi silă de mine uneori şi sunt sătul

Azi a plouat
Nu ca să ne spele
Nici o ploaie n’o să curăţe
Sufletele de noroi
A plouat din mila Domnului
Pentru oraşul ce începea să se descompună
Iar eu pierd oameni
Azi am pierdut aproape doi
Unu din complexe proprii
Şi altul din complexele
Curvelor din sistemul trecut
Urmaşii Romei socialiste
Iar eu mi’am amintit de tata
Ş’am plâns ascuns
Ca nimeni să nu poată
Să mă pună’n liste

-Nui poţi împăca pe toţi
Mi’a spus tata
Când încercam să’l urc în sanie
Şi să’l aduca acasa
Ca să nu’ngheţe’n drum

-Cei mai buni mor primii
Mi’a spus tata
C’o sticlă de votka
Şi şanţuri în obraji
După ce pierduse ultimul om bun

Tata
Fost hoţ de cai
Puşcăriaş
Meşter
A spart sistemul de zeci de ori
Şi zeci de capuri sparte

Azi stă în genunchi
Un fost erou
Cu mâinile’ncleştate în pământ
Oameni care’i pupau mâina
Acum l’au dat  deoparte

Ce îl face pe un cerb să’şi scoată coarnele şi să le pună pe perete?
Ce îl  face pe un cal să’şi părăsească câmpiile şi să care pietre?
Ce îl face pe un leu să’şi radă coama?
Ce îl face pe un pui de cuc să’şi iubească mama?

Un lup poţi să’l deprinzi să latre
Dar n’ai să’l dezveţi să urle
Tata mi’a spus că se spânzură
Căţărându’se spre turle

Şi n’are să o facă ştiu
Uite cum devin tata din fiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu