de drum (varianta finala)

De drum

mă rupe la murături, tu mă’njuri, la televizor oameni suri,
ca să’i spargi pe toţi nu’ţi ajung nici pumni, nici gloanţe, nici puli,
mi’o bat şi’o trag, urinez din prag, le adun pe toate la un loc şi le pun capac
într’o zi am să răspund pentru tot ce’ţi fac
îmi ard plămânii, îţi visez sânii, am în loc de creier cercuri pătrăţite’n linii
cred că ar trebui să dorm puţin, rămân la tine
legat de astea ca muntele de Prometeu, ca negru de curcubeu
te iubesc  atât de mult încât aş scoate cu limba cheile din WC
beau vin, I’un chin, îţi citesc poezii care nu’mi aparţin
ficatul meu deja nu mai crede in destin
mi’am ros genunchii de covor, am transpirat si gafii ca un trecător
vomit ca să nu spui că’s zgârcit, îmi urli că m’ai iubit

am trecut prin tine ca un tanc prin labirint

hai că mă strâng, aproape plâng, dau cu capul de peretele din stânga, taximetriştii trec pe lângă

amintirile mă rod de parcă aş lua pumni in bot

mai subţire ca un ciot, pe ultima suflare îţi spun asta’I tot

de un calm admirabil, râd penibil, ca să zici ca’s insensibil

tututror le zic că mă simt minunat dar mă simt oribil

mi’e greu să spun, mă adun, îţi urlu din drum, te’am iubit si te voi iubi ca un nebun,

ne vedem in alte lumi intr’o luni

hai pa, pa, ma suni

hai să tăcem si să bem să ne sufocăm

e ultima oară când ne mai vedem

hai să fumăm şi să dansăm pe tot ce dau pe FM

la şapte jumate am billet la tren!